ultimul film din seria terminator, “terminator 4: salvation” a reusit sa ma adoarma, ceea ce i se intampla rar unui impatimit al filmului. povestea mi s-a parut plictisitoare, desi nu pentru scenariu mi-am dorit sa-l vad, ci eram atras de efectele speciale si imi puneam sperante in McG, care regizase videoclipuri pentru korn, cypress hill sau offspring. totusi, ar fi trebuit sa observ, ca puncte slabe, ca a fost regizor la doua din filmele seriei “charlie’s angels“. probabil ca slaba calitate a filmului se datoreaza si faptului ca scenariul a fost rescris de mai multe ori, ultima data cu 3 saptamani inainte de inceperea filmarilor. atmosfera de pe platourile de filmare a fost destul de tensionata, culminand cu momentul in care christian bale face o criza de isterie, urland si injurandu-l pe directorul de imagine shane hurlbut, pentru ca acesta i-a distras atentia, ajustand luminile chiar in timpul unei scene. recunosc ca eu tin cu hurlbut, pentru ca si-a facut ucenicia filmand videoclipuri pentru nirvana si smashing pumpkins. faza a devenit celebra, dupa ce inregistrarea audio a fost facuta publica, determinandu-l pe actor sa-si ceara scuze oficial si provocand o gramada de parodii. iata una dintre ele, cu mentiunea ca sunetul este cel original, al adevaratului incident:
pana la urma, doar efectele speciale salveaza filmul cat de cat, insa sunt departe de asteptarile mele. desi mi-am jurat sa nu mai am incredere in nici un trailer, iata unul care m-a captivat si abia astept sa apara filmul. il vazusem acum vreo doua saptamani pe yahoo, dar nu aparuse inca pe youtube. ieri, feeder.ro l-a descoperit si l-a postat pe site.
filmul ataca un subiect la mare moda: sfarsitul lumii, care ar trebui sa se produca, dupa unele teorii, in anul 2012. efectele speciale dezvaluite in trailer sunt monumentale si realizate foarte realist. in rolurile principale apar john cusack, woody harrelson si danny glover (in rolul lui obama 🙂 ). iar experienta regizorului roland emmerich in filme despre cataclisme sau conflicte de nivel planetar este incontestabila: a facut “stargate“, “independence day“, “godzilla” si “the day after tomorrow“. plus “10.000 b.c.” care mi-a placut. asa ca, nu ne ramane decat sa asteptam pana in 13 noiembrie, cand e programata lansarea filmului. desigur, daca internetul nu ne rezerva vreo surpriza pana atunci…
“terminator salvation” m-a adormit. astept “2012”
Jun 30th, 2009 by sorinbogdan
rock the city @ arenele romane, bucuresti w/ limp bizkit, queensryche & saga
Jun 28th, 2009 by sorinbogdan
in seara asta, rock-ul va zgudui arenele romane: minifestivalul rock the city ii aduce la bucuresti pe saga, queensryche si limp bizkit. de canadienii de la saga am auzit prima oara la inceputul anilor ’80, la emisiunile “metronom“, realizate la radio europa libera de andrei voiculescu. imi placea albumul “silent knight“, pe care prietenul meu, zoran, il primise de la unchiul sau din sua si pe care il ascultam des. rock progresiv, cu solo-uri de chitara misto. vor incepe sa cante la o ora cam nefericita: 17.00.
dupa saga, urmeaza queensryche, care ar trebui sa inceapa sa cante pe la ora 19.00. ei sunt intr-un turneu mondial de promovare a ultimului album, “american soldier“. au mai cantat la arenele romane acum 2 ani. sunt curios cum mai suna acum, pentru ca vin de fiecare data cu idei noi.
si, in fine, de la 21.00: limp bizkit ! intoteauna mi-au placut oamenii care stiu sa comunice, iar fred durst & co se joaca cu internetul foarte bine. l-am urmarit pe twitter de cand se pregateau sa vina in turneu european. m-am amuzat azi-dimineata, cand fred ne-a transmis o poza facuta de la fereastra hotelului in care sta (intercontinental, dupa imagine). se pare ca sunt in forma, dupa felul in care au cantat in lituania, de exemplu.
few hours later…
am ajuns la concert pe la 6 fara un sfert, cand tocmai incepuse saga sa cante. foarte buna cantare ! piesele din anii ’80, intercalate cu unele din noul album. vocalistul cam enervant, un pic din alt film. chitaristul ian crichton a fost uimitor si se sincroniza perfect cu jim gilmour (clape), desi acesta se auzea adesea prea incet. oricum, mi-am amintit cu placere de vremea cand ii ascultam.
desigur, organizarea de tot rahatul: am apucat sa beau doua beri si o apa, inainte de a deveni imposibil, din cauza cozilor imense la care trebuia sa astepti. cat de idiot poti sa fii, ca sa ai doar 4 puncte de vanzare pentru 2-3.000 de oameni ?
odata cu queensryche, a inceput o ploaie sacaitoare, care nu s-a mai oprit pana la sfarsit. pacat ca prima parte a show-ului lor s-a auzit prost. pe la jumatate, s-a prins si mixeristul cum sa-si faca treaba si a iesit bine.
limp bizkit au fost impecabili, de la sunet, pana la show si aparitie. multimea s-a descatusat in valuri, mult pogo si energie. tocmai citesc mesajul lui bitter_kaya pe twitter, care sintetizeaza de minune atmosfera: “awesome ! rainin’, jumpin’, dancin’, rollin’, screamin’, singin’ ! i’m all wet, but happy !”
iata si doua filmari de la concert, din care puteti intui ce atmosfera a fost. prima e filmata de satanic pentru bloodbath.ro si postata pe youtube de spropaganda:
cea de-a doua, take a look around, e postata de sandumax, care se lauda ca a filmat intregul concert si l-ar pune pe youtube, daca lumea ar vrea sa-l vada.
the mission @ arenele romane, bucuresti w/ basement jaxx
Jun 27th, 2009 by sorinbogdan
diseara, din nou concert: the mission ii aduce la arenele romane pe basement jaxx. party-ul este deschis de prietenul meu tom wilson, un englez care s-a indragostit de romania acum vreo 10 ani si, de atunci, pune muzica prin cluburi si se implica in tot felul de proiecte culturale. ne-am cunoscut prin 2001, cand l-am ajutat sa mixeze in cateva locatii misto din timisoara.
urmeaza trg (infamous). despre care yazee.ro scrie ca este cel mai tare produs de export al romaniei in materie de produceri. si chiar este ! ne stim de multi ani, de prin web club si alte locatii sau festivaluri underground. mi-a placut intotdeauna cum mixeaza.
primii invitati de afara sunt aeroplane, doi belgieni cu un electro dance, care cred ca ma va plictisi. daca nu dureaza prea mult, voi supravietui pana la moderat, un proiect audio vizual complex al unor producatori germani care vor scoate in curand primul album la casa de discuri bpitch control.
si, in fine, starurile serii: britanicii de la basement jaxx. care sunt pe piata muzicii house de vreo 10 ani si de la care astept un show ca lumea. chiar daca house-ul s-a cam banalizat, dupa gustul meu.
va fi interesant daca ploua !
few hours later…
in primul rand, la un eveniment unde-i heineken sponsor, sa coste 10 lei o cutie de bere de 0.33 inseamna jaf la drumul mare. am ajuns la arene la jumatatea setului lui trg. am apucat sa ma intalnesc prin multime cu tom wilson si sa-i multumesc ca a pregatit atata lume pentru party. trg mi-a placut mult si a dus elegant ritmul catre schimbarea din program: au urmat moderat.
intr-adevar, e un proiect audio-visual misto ! cu 3 dj, un trip-hop electro, ca sa-l caracterizez cumva si cu un adevarat spectacol video si de lumini. de tinut minte ! a venit si repriza firmei de tigari ca a sponsorizat evenimentul, cu 4 dansatoare care s-au zbenguit un pic, dupa care – momentul “in memoriam michael jackson“, care a fost chiar mai emotionant decat m-as fi asteptat, cu “billie jean” cantat in cor de toata lumea.
basement jaxx sunt un adevarat spectacol. un house-funk cu doi tobosari, doi dj + clape, chitarist, trompetist si o gramada de vocalisti in diverse formule. fara sa fie genul meu preferat de muzica, au avut vibe bun si au zgaltait spectatorii bine de tot. nu stiu daca dupa ei au mai mixat aeroplane, ca m-am carat si-am mai avut si ghinionul sa dau peste un taximetrist – pirat, care mi-a respins dispretuitor cei 12 lei pentru un drum ce facea 9 si mi-a cerut 20.
venetia – timisoara pe autostrada, printre romanii care se intorc in concediu
Jun 27th, 2009 by sorinbogdan
ma aflam intr-un microbuz care ne intoarcea acasa din venetia. era inceput de august 2007, pe la orele 20.30. asta dupa ce am plecat din romania cu doua saptamani in urma, am trecut repede prin ungaria, la 41 de grade celsius, bucurandu-ma ca, in acel an, aveam masina din 2006 cu aer conditionat si 160 de km la ora pe autostrada. am trecut repede prin austria, savurand racoarea alpilor, pe autostrada spre elvetia. ne-am oprit sa dormim intr-o parcare si, la 4 dimineata, ne-a trezit un echipaj de politisti, sa ne intrebe daca totul e ok, sa-si ceara scuze si sa ne ureze somn usor. in geneva, am cascat ochii la coloana de apa de 60 de metri ce se ridica din mijlocul lacului si am admirat nivelul ridicat de viata, luandu-ne dupa calitatea masinilor pe care le conduc localnicii.
am ajuns apoi intr-un magic orasel francez dintre munti, saint julien molin molette, de unde imi amintesc numai fete prietenoase, care iti tot faceau cinste cu o doza de pastise, desi nu apucasesi sa-ti golesti paharul. si de ritualul de incheiere a fiecarei petreceri, cu cate o cinzeaca de palinca, pe care o beau aproape cu religiozitate, laudandu-mi ideea de a le aduce o mostra din cultura romaneasca. din care, dupa 10 zile, inca mai erau doua degete pe fundul sticlei de plastic de apa plata, usor fanata de licoarea dinauntru, ambalaj care ii distra la culme pe francezi. fiindca ratasem, din cauza ploii, un festival de reggae care s-a anulat, am avut party de saturday night live in lyon. de unde mai tin minte un bar african si un club in care prietenul meu francez a luat un croseu in falca de la o papusa blonda, pentru ca o intrebase, afland ca e din strasbourg: “si cum se numeste sunculita de strasbourg ?”, iar dupa raspunsul tamp “sunculita de Strasbourg, cum ai vrea sa se numeasca ?”, el a replicat “nuuuu, voiam sa te intreb cum te cheama !”. am dormit apoi pe malul rhonului, intr-un hamac din curtea unui alt prieten care traieste intr-o casuta cu pereti de sticla si are o bijuterie de masina de culoare galbena din anii ’70, mai frumoasa decat un corvette, pe care o reconditioneza sa rupa inima gagicilor. am ajuns, totusi, la un festival de reggae dintr-un amfiteatru roman sapat intr-o stanca de vreo 200 de metri inaltime, unde i-am auzit cantand dumnezeieste pe groundation, printre valatuci de fum de marijuana.
Continue Reading »
rock din timisoara @ piranha club, bucuresti
Jun 25th, 2009 by sorinbogdan
diseara, in bucuresti, avem parte de un regal de rock si jazz-rock din timisoara pe terasa clubului piranha din regie. concertul in aer liber, la care au acces doar tinerii in varsta de peste 18 ani, va fi deschis la ora 21.00 de blazzaj (adica vita, lelia – vocals, horea – chitara, petre – trompeta, utu – bass, lucian – sax si vali – drms), cu jazz-rock, fusion.
dupa ei, intra bio cu indie rock. pentru ei, ramane pe scena horea crisovan (chitara) si se adauga valentin “freaky” popescu (chitara), stefan “pista” czifrak (bas), florin “flocea” cvasa (drms) si gabi “g8II” szorad (vocal).
concertul este incheiat de recitalul prietenilor mei de la implant pentru refuz. raman pe scena valentin “freaky” popescu (chitara) cu stefan “pista” czifrak (bas) si se adauga vita cu bulbuc (vocals), meshu (chitara) si tzava (drms). am postat pe youtube o piesa care mi-a mai ramas din concertul din curtea clubului lemon din timisoara, un cover dupa biohazard: “switchback“.
fiind prieten cu majoritatea membrilor celor 3 trupe, va recomand pentru aceasta seara un maraton de rock timisorean.
few hours later…
m-a simtit foarte bine la concert. 3-400 de oameni, majoritatea timisoreni, parca eram acasa. furtuna ne-a ocolit. au cazut doar cativa stropi de ploaie, cat sa ne mai racorim. au inceput sa cante destul de tarziu, pentru ca horea crisovan a cantat la sala palatului, la mozart rocks si a intarziat.
blazzaj ne-a introdus perfect in atmosfera de concert, facand o trecere perfecta catre rock. bio ne-a zguduit un pic, chiar daca flocea (drms) a trebuit sa vina tocmai de la sofia, unde are un job, pentru aceasta cantare. recitalul implant pentru refuz a fost asa cum ne-am dorit: coios si energic. mosheala civilizata. la bis, bulbuc a cantat singur, pentru ca vita isi epuizase bateriile. sonorizarea a fost o surpriza placuta si abia astept sa apara imagini de la cei care au filmat concertul.
cand am ajuns acasa, am aflat ca a murit michael jackson. Dumnezeu sa-l ierte ! n-am fost niciodata un fan al sau.
america 1991 (2)
Jun 25th, 2009 by sorinbogdan
scopul internship-ului meu in sua a fost sa invat cat mai multe din tainele jurnalisticii, care se fura vazandu-i pe altii cum lucreaza. asa ca, dupa cele doua saptamani in care ne-am acomodat cu institutiile americane, am ajuns in redactia cotidianului the washington times. considerat cel mai conservator ziar american, acesta fusese fondat in 1982 de reverendul sun myung moon, liderul bisericii unificarii, care cheltuise deja aproape 1 miliard de dolari pentru lansarea si impunerea sa, dar nu devenise un competitor suficient de periculos pentru the washington post si vindea de 10 ori mai putine numere.
dupa ce am primit biroul meu, in sectia externe a ziarului, cu computer si telefon, nimeni nu a mai avut treaba cu mine. puteam sa nici nu vin la redactie, nimanui nu i-ar fi pasat. daca, insa, puneam vreo intrebare sau ii rugam ceva, toti sareau sa ma ajute. seful sectiei mi-a vandut rapid un pont: in fiecare vineri, un colt al redactiei se umplea de carti din care iti puteai alege gratis ce doreai. erau cartile carora li se facuse recenzie in paginile ziarului in ultima saptamana. dupa o vreme, nici macar nu ma mai grabeam: primele care dispareau erau best-sellers usurele, in timp ce cartile pe gustul meu ramaneau si a doua zi neatinse.
american english
cladirea in care se afla the washington times se afla la o ora de mers cu masina fata de centrul orasului, la marginea unui parc imens: us national arboretum.pentru a ajunge acolo, un microbuz al ziarului ne astepta dupa un orar bine respectat la union station. la ora la care mergeam eu la redactie, eram, de obicei, singurul pasager. Continue Reading »
lumea politica de la bucuresti respira usurata: necolaiciuc va fi extradat la sfantu’ asteapta !
Jun 24th, 2009 by sorinbogdan
o conferinta de presa organizata astazi de ministrul justitiei, catalin predoiu, a adus un val de usurare in lumea politica romaneasca: mihai necolaiciuc, “tarul cfr”, va fi extradat in romania peste vreo 2 ani. pentru ca ne considera niste prosti, numai buni de amagit cu vorbe goale la televizor, ministrul predoiu a adoptat un aer triumfalist si a prezentat arestarea lui necolaiciuc in palm beach drept o mare realizare a justitiei romane. ceea ce e o minciuna sau o prostie: procedura de extradare dureaza foarte mult, astfel incat – si daca va fi adus vreodata in romania – infractiunile de care este acuzat fostul sef al cfr se vor prescrie.
asadar, justitia la televizor continua cu succes. clanurile transpartinice cu care mihai necolaiciuc a impartit miliardul de euro devalizat de la cfr pot sa stea linistite. inca o afacere de coruptie a fost ingropata in romania. platita, si de aceasta data, din buzunarul nostru.
p.s. cat de atent isi fac datoria cei de la ministerul justitiei pentru a impiedica aducerea in fata justitiei a lui mihai necolaiciuc rezulta din gestul functionarilor care “au uitat” sa trimita in sua traducerea unei anexe de 400 de pagini a cererii de extradare. a fost trimisa doar la insistentele americanilor.
intre timp, sorin rosca stanescu dezvaluie ca feciorul lui necolaiciuc si-a facut o firma de shipping la vancouver si sugereaza ca traian basescu si monica macovei ar fi in spatele taraganarii ordinului de extradare atatia ani.
america 1991 (1)
Jun 24th, 2009 by sorinbogdan
in toamna anului 1991, am fost 3 luni in statele unite, ca visiting fellow al national forum foundation din washington dc, care intre timp s-a transformat in freedom house. de-a lungul anilor, multi romani au beneficiat de acest program, astfel incat fundatia s-a hotarat sa scriem o carte despre experienta noastra acolo. ca tot romanul, am ratat toate dead-line-urile, desi am inceput sa scriu cate ceva. asa ca am sa postez aici povestile mele americane.
pentru mine, a fost una dintre experientele magice pe care le traiesti de-a lungul vietii. in primavara lui 1991, la un workshop organizat la timisoara, unde eram eu un tanar jurnalist de perspectiva la un ziar local, m-am intalnit cu niste cehi care scoteau pe atunci o revista politico-civico-etc, un fel de “dilema”. la o bere, a venit vorba de niste burse in america si, pentru ca nu mai stiau pe cine sa propuna, m-au intrebat pe mine daca n-am chef sa merg. mi-au dat pe loc sa completez un formular si, dupa vreo 2 luni, am fost invitat la budapesta, unde am stat de vorba intr-un salon luxos de la “hilton” cu o americanca si i-am povestit ce fac si ce mi-ar placea sa vad in state si gata. asa am aflat ca si prietenul meu, vasile popovici (bazil) voia sa mearga in internship-ul asta, pe politica. pentru ca erau trei variante: politica, jurnalism si afaceri. am fost acceptat pe locul cedat de cehi, asa ca am fost 3 romani, in loc de 2, in acea serie. Continue Reading »
strasbourg, ca un mic colt de rai
Jun 23rd, 2009 by sorinbogdan
n-am facut o obsesie, insa impresia deplorabila pe care ti-o produce plecarea de pe aeroportul bucuresti-baneasa devine si mai socanta cand cobori din tgv in gara din strasbourg. pe care au imbracat-o in sticla si arata ca o nava spatiala. nu mai adaug ca totul e indicat, iar daca n-ai chef sa stai la coada de 2-3 oameni, poti sa-ti cumperi bilet singur, tastand pe ecranul unui automat. e greu sa te incurci: indicatiile sunt foarte clare si platesti direct cu cardul. daca, totusi, ajungi la ghiseu, discutia ta cu vanzatorul nu poate fi auzita de cel din spate, datorita unei unde care formeaza un ecran invizibil.
impresia de alta planeta este accentuata de intalnirea cu tramvaiele. silentioase, din plexiglas transparent, transforma transportul in comun intr-o plimbare de placere. desigur, daca nu uiti sa-ti compostezi biletul cand pasesti in statie, inainte chiar sa vina tramvaiul in care vei urca.
daca alegi sa te plimbi pe jos catre centru, inseamna ca ai fost inspirat. patrunzi intr-un oras medieval cu multe stradute inguste, mirosind a ploaie sau a mancaruri picante. curat, frumos si dominat de pietoni si biciclisti. Continue Reading »
placebo live @ romexpo, bucuresti
Jun 21st, 2009 by sorinbogdan
diseara, avem concert in aer liber: placebo @ romexpo. abia astept ! acum 3 ani, la arenele romane, brian molko & co au avut un recital de zile mari si au promis ca vor reveni in romania. iata un fragment dintr-un reportaj mai lung, realizat de tvr, despre concertul din 13 august 2006:
few hours later…
concertul a fost misto. mai greu era sa ajungi pana la locatie, ca era la mama dracului. lume buna a venit la concert, iar la bere nu era coada. dupa primele 3-4 piese, ingerul meu pazitor mi-a trimis un personaj care umbla printre spectatori si impartea bratari pentru zona a. asa ca am vazut concertul din fata scenei.
placebo a cantat multe piese de pe ultimul lor album si, cand te lua amocul din cauza melopeelor neschimbate de cand brian molko a urcat pe scena, mai bagau cate-un hit. ne-a tinut in tensiunea pieselor pana la sfarsit, cand au mai dat doua bisuri cu piese pe care le iubeam.
dupa concert, am dat o tura pana la muzeul taranului roman, la balul absolventilor unatc 2009. aici, era un dolce far niente din care nimeni nu intelegea nimic si aproape ca iti era jale de atatea fete frumoase care dadeau din colt in colt, in speranta ca se va mai intampla ceva interesant, in afara concertului mes quins.