un recital magic, de adevarat vrajitor al chitarei ne-a oferit aseara santana la bestfest. asa cum spunea si paul nanca, daca bestfest 2007 a insemnat marilyn manson, iar bestfest 2008 – manu chao, editia din acest an ne va ramane in minte cu santana. avand in spate o sectie ritmica mai tare ca o uzina, cu un sunetist ce a reusit sa suplineasca problemele tehnice de la inceputul recitalului, marele maestru a adunat in fata scenei peste 10.000 de fani de toate varstele, care au reactionat ca electrizati la fluviile de energie care curgeau din chitara lui. ne-a cantat “black magic woman“, “oye como va“, “samba pa ti“, dintre hiturile oldies, but goldies, dar si “corazon espinado“, pentru cei mai tineri. iata un exemplu, cu rectificarea ca piesa este “samba pa ti” si nu “europa”, pe care santana nu a cantat-o la bucuresti.
un mare muzician a venit la bucuresti si ne-a dat o lectie despre placerea de a canta ! cine iubeste muzica trebuie sa vada macar o data in viata un concert al lui carlos santana. la bucuresti au cantat peste 2 ore si nu ne-am saturat. Continue Reading »
dupa fiasco-ul de aseara, sper ca bestfest-ul de anul asta sa fie salvat de santana. altfel, se va confirma parerea unanima ca a fost cea mai slaba editie de pana acum. deh, criza !
seara va fi deschisa de timisorenii de la persona, la o ora imposibila, 16:15. pacat ! o trupa indie, cu tenta brit-pop, care suna tot mai bine de la un concert la altul. merita o ora mai buna. iata o inregistrare de la stufstock-ul de anul trecut:
a fost cea mai slaba zi de la editia de anul asta a bestfest ! desi erau premize sa iasa bine. sorry, ab4, dar 16:30 e o ora imposibila pentru a ajunge la festival. mai ales cand as mai fi avut de suportat si “marele star” oceana. asa ca am venit tocmai bine pentru alternosfera. n-au sunat rau moldovenii. un fel de hardcore doinit. daca ala de la clape n-ar lalai-o in halul ala, ar iesi un sound adevarat. asa, e din categoria “not bad, but you should work harder, if you wanna impress more than your girlfriend”. si, apropo de gagici, nu stiu de unde au rasarit, dar a fost un peisaj la alternosfera…
din pacate, dupa ei a inceput nasolia ! gabriella cilmi a fost o mizerie. nu stiu cui a dat shpaga ca sa ajunga sa cante pe vreo scena, Continue Reading »
sa vedem ce ne asteapta astazi la bestfest. ziua a doua ar trebui sa inceapa la 16:30, cu ab4. adica, din nou muzica alternativa, cu ceva influente hardcore. ceea ce nu e rau. sunt invitati peste o luna sa cante la sziget festival, asa ca trebuie sa traga tare cu repetitiile, fiindca le lipseste forta pentru a face fata unei scene mari. au un punct in plus de la mine, datorita acestui videoclip, regizat in 2006 de cristi nemescu:
moby rulz ! asta-i concluzia primei zile de bestfest. n-a plouat, pentru ca toata lumea avea pelerinele pregatite, si a fost vibe foarte bun. line-up-ul a fost cam de kkt, dupa gustul meu. seara de venit cu gagica, asa cum prevazusem. am ajuns cand incepuse ayo, de la care nu ma asteptam la mare lucru, dar a fost misto. cu o trupa solida in spate (negrul de la tobe avea o fata de criminal in serie), ayo a cantat foaaarte bine. funk cu influente dub si reggae. cam timida si cu o gafa monumentala la sfarsit, cand ne-a marturisit ca are sange romanesc in vine. adica maica-sa era tiganca de pe aici, ceea ce n-a crescut deloc nivelul entuziasmului in public. dimpotriva.
astazi e prima zi de b’estfest pentru mine. ieri, cand a fost ziua zero nu m-a tentat nimic. poate mi-ar fi placut the killers, dar nu merita atatia bani. din pacate pentru cei care s-au dus, a plouat.
ziua de azi e deschisa la 17:30, de les elephants bizarres, o trupa de muzica alternativa din bucuresti. avand in vedere ca sunt impreuna doar de vreo 2 ani, Continue Reading »
un prieten din canada mi-a recomandat un filmulet din seria “weird nature” facuta de bbc worldwide. este o amuzanta explicatie a legendei lui mos craciun, care vine an de an sa ne puna cadouri sub pomul de iarna intr-o sanie trasa de reni. admirabil filmata, montata, procesata si animata. un regal !
ca visiting fellow in sua anului 1991, am avut ocazia sa stau aproape 3 luni in redactia cotidianului the washington times. am lucrat cot la cot cu jurnalistii americani si am scris cateva articole care au fost publicate. prima ocazie mi-au dat-o tot romanii: mineriadadin toamna anului 1991. “se intampla ceva la voi !” mi-au spus americanii intr-o dimineata, cand am ajuns la redactie. “nu vrei sa scrii un articol pentru noi ?” m-am mirat ca ii intereseaza subiectul, insa am inteles ca a fost un fel de favoare pe care mi-au facut-o. in mod normal, considerau ca ceea ce se intampla intr-o tara de care nici macar jurnalistii nu stiau bine unde se afla, pana n-am ajuns eu printre ei, nu e un subiect suficient de important.
am pus mana pe telefon si am inceput sa sun in tara, pentru a afla detalii suplimentare, in afara stirilor laconice de pe agentii. am vorbit cu petre mihai bacanu, cu ion ratiu si cu cativa colegi, pentru a intelege mai bine ce se petrece. ratiu m-a tinut cel mai mult la telefon, pentru a-mi povesti cum i-a potolit el pe minerii care ajunsesera in parlament. americanii m-au incurajat sa scriu cat mai mult, promitandu-mi un spatiu consistent in ziar.
am citit ieri pe blogul lui victor roncea ca ministerul apararii a organizat saptamana trecuta cea de-a sasea editie a “cursului de baza introductiv pentru jurnalistii care transmit din zone de conflict“. e o idee foarte buna, pe care cred ca au preluat-o de la fortele nato. in tarile civilizate, nici un jurnalist nu este trimis intr-o zona cu potential de risc, daca nu a trecut printr-un astfel de curs. nici o institutie media nu risca viata oamenilor sai. o prietena care lucra acum cativa ani pentru reuters la paris mi-a povestit ca, desi era domeniul si subiectul ei, nu i s-a permis sa mearga sa relateze de la o demonstratie a minoritatii arabe, deoarece nu trecuse printr-un astfel de training.
in mai 2000, am fost acceptat de reuters foundationsa merg la londra, la un training de acest gen, “risk assessment course on hostile environments & first aid training“, pe care ei il organizau de ani de zile pentru jurnalistii proprii. era prima data cand acceptau jurnalisti din afara agentiei, iar eu si un turc si un turc am fost singurii europeni din cei 12 care au ajuns la londra. ceilalti erau din alte colturi ale planetei, din tari in care – evident – aveau mare nevoie de o astfel de pregatire. cursul era dedicat memoriei lui kurt schork, care murise cu un an inainte, in timpul unei ambuscade in sierra leone. din convoiul atacat de rebeli a scapat doar colegul lui, fotograful yannis behrakis, care a apucat sa se strecoare in jungla, acoperindu-si urmele, asa cum invatase in 1995, cand trecuse prin trainingul la care urma sa participam si noi.
steven spielberg intentioneaza sa realizeze un remake dupa “oldboy” (2003), un film devenit cult pentru cinefili, care face parte din “trilogia razbunarii” a regizorului sud-coreean park chan-wook, alaturi de “sympathy for mr.vengeance” (2002) si “sympathy for lady vengeance” (2005). inspirat dintr-un celebru manga japonez, “oldboy” este unul din filmele mele favorite: povestea unui tip care se imbata de ziua fiicei sale si este rapit si inchis, fara nici o explicatie, intr-o camera fara usi sau ferestre vreme de 15 ani. dupa care este eliberat, tot fara nici o explicatie, si are cateva zile sa se razbune pe cei care i-au distrus viata.
filmul e o capodopera din toate punctele de vedere: scenariu extrem de bine scris si cu surprize la fiecare minut, scene de actiune de o violenta extrema, filmari spectaculoase, cu o atenta grija pentru detalii, muzica perfect integrata in poveste si un actor (choi min-sik) care joaca genial furia razbunarii. iata una din celebrele scene de lupta, plina de realism si umor, pregatita 3 zile si filmata dintr-o bucata, fara a fi nevoie de vreun montaj si aproape fara efecte speciale.
site-ul imdb.com anunta ca spielberg vrea acum un remake pentru universal studios, cu will smith in rolul principal. deocamdata, blasfemia pregatita de hollywood s-a impiedicat de probleme legale. filmul lui park chan-wook a fost produs de compania coreeana show east, care a fost de acord cu remake-ul, insa intre timp a dat faliment. futabasha, editorul seriei manga originale de la care a pornit filmul, sustine ca nu le daduse sud-coreenilor drepturile de realizare in sua. procedurile de faliment sunt complicate si universal studios a dat deja unda verde lui spielberg pentru faza de pre-productie a filmului.
cred ca alegerea lui will smith pentru rolul principal din remake este o tampenie. spielberg este un mare regizor, insa nu il vad in stare pe smith sa faca fata rolului. una din cele mai teribile scene din filmul original este momentul in care eroul principal mananca, intr-un sushi restaurant, o caracatita vie. loveasianfilma postat pe youtube un scurt making of al scenei, pentru a carei filmare choi min-sik a fost nevoit sa manance de vii patru caracatite !
asadar, “oldboy“, care a primit marele premiu al juriului la festivalul de la cannes din 2004, este in pericol de a fi aruncat in derizoriu de hollywood, asa cum s-a intamplat cu atatea filme asiatice. mentalitatea si atitudinea fata de lume a asiaticilor este mult prea diferita pentru a fi inteleasa si refacuta in spirit comercial american.
