Feed on
Posts
Comments

in drumul nostru catre franta, ne-am oprit in germania sa vizitam baden-baden, una din statiunile de top ale europei, destinatie preferata de boierii romani la inceputul secolului xx. atentia ne-a fost repede atrasa de parcul orasului, in care era organizata o expozitie de masini old timers care i-ar fi facut sa crape de invidie pe radu mazare sau ion tiriac. imaginile filmate acolo nu au nevoie de nici un comentariu:

dupa o calatorie de 3 zile prin europa, am ajuns luni seara la destinatia noastra: oraselul saint julien molin molette din franta. despre drum, voi povesti in zilele urmatoare, pentru ca a fost o experienta frumoasa. am sosit la timp pentru petrecerea pregatita de christine, fiica lui louis perego, directorul de la radio d’ici. ea va pleca foarte curand pe insula mayotte, din arhipelagul canare, unde a primit un job. asa ca si-a invitat prietenii la o petrecere de ramas bun. se muta intr-un loc de basm, impreuna cu copiii si cu bastien, iubitul ei. cu aceasta ocazie, voi avea inca o destinatie spectaculoasa pentru o viitoare calatorie africana.

petrecerile din curtea sediului radio d’ici au intotdeauna o atmosfera speciala. 2-300 de prieteni care locuiesc in regiunea franceza ardeche de la sud de lyon au venit sa isi ia la revedere de la christine. fiecare a adus mancaruri exotice, am baut pastise, bere si vin si am avut doua concerte live: cu un grup local de jazz si cafe concert, dupa care un pic de electro punk cu les anes animent. am postat deja pe youtube un mic exemplu:

in zilele urmatoare, voi pastra un mic jurnal cu fotografii si video despre cele 12 zile pe care le vom petrece in franta. din experienta celor 12 ani in care, in fiecare vara, aduc 6 tineri romani sa participe la acest stagiu trinational de initiere in radio jurnalism, pot anticipa o buna parte din impresii. romanii nu imi mai produc decat rareori surprize: sunt ipocriti, complexati si plini de prejudecati, au o gramada de idei extrem de interesante, dar nu sunt in stare sa duca una pana la capat, stramba din nas si fac bascalie criticand defectele celorlalti, insa dovedesc o lipsa de civilizatie de te lasa cu gura cascata, racnind precum ciobanii la stana in puterea noptii, se prefac interesati de tot ce le povestesti, insa prefera sa joace “cruce” sau “septic” in microbuz in timp ce traverseaza o tara ca elvetia, iar in loc sa profite de ocazia unica in care se afla, avand la dispozitie un post de radio, incearca sa se fofileze exact ca functionarii din aparatul de stat. si as putea continua asa pe multe pagini…

ei bine, nici cei din grupul de anul asta nu fac exceptie !

maine plec in anualul euro-trip. din bucuresti pana in saint julien molin molette, franta, via timisoara. in vara lui 1996, pe cand eram la un training la radio pluriel din lyon, l-am insotit pe louis perego, unul dintre cei de acolo, sa faca un reportaj. descoperise o mica asezare intemeiata cu 1.000 de ani i.c. de un trib de liguri, la 75 de km de lyon. fost centru al tesatoriilor de matase din zona, st.julien era amenintat cu disparitia in anii ’70, din cauza industrializarii si a marfurilor din china. localnicii au tinut sfat si unul dintre ei a venit cu ideea: “il transformam intr-un orasel al artistilor !” de atunci este primar si in localitate s-au asezat toti cei care s-au angajat sa organizeze evenimente culturale, primind in schimb fostele tesatorii la un pret simbolic. asa a devenit st.julien un centru cultural al regiunii.

pe drumul de intoarcere, louis perego mi-a marturisit ca s-a indragostit de mica asezare. anul urmator, primise deja fosta scoala de fete, in care s-a mutat cu familia si cativa prieteni si a instalat un post de radio local cu emisiuni realizate de localnici sub coordonarea sa. vara, impreuna cu la ligue de l’enseignement en france, asociatia interkulturelles netzwerk din berlin si societatea timisoara, a obtinut prima finantare din partea OFAJ (Oficiul Franco-German pentru Tineret) ca sa organizam la st.julien primul training de radio pentru tineri din franta, germania si romania. de atunci, in fiecare vara, eu aduc 6 tineri pana in 25 de ani din romania, carora li se alatura 6 din germania si, impreuna cu 6 din franta, au la dispozitie tot ce le trebuie ca sa realizeze, sub coordonarea noastra, o emisiune de o ora care se transmite in direct la radio d’ici. deviza “radio – plaisir et stress” spune totul despre aceste 2 saptamani ale trainingului: o mica vacanta intr-o regiune minunata a frantei, in care ne jucam de-a radio-ul.

iata un videoclip al formatiei de electro-punk les anes animent, din care o parte este filmat de mine in curte la radio d’ici, in 27 iulie 2007, in fata stagiarilor de atunci:

sambata dimineata, impreuna cu prietenul meu marius ghilezan si cu 4 baieti si 3 fete din romania, ne vom urca intr-un microbuz inchiriat din timisoara si vom pleca spre st.julien. ne-am propus sa ne oprim putin la viena, sa cascam gura la schonbrunn, un pic la salzburg, sa vizitam cetatea si apoi sa dormim la o prietena de-a mea care locuieste la munchen. apoi plecam spre lyon, cu gandul sa poposim cel putin la strasbourg si baden-baden, unde isi faceau vacantele boierii romani de odinioara. la st.julien vom ajunge duminica seara sau luni dimineata. daca tot avem o camera video, aparate foto si aspiratii jurnalistice, ne-am propus sa transforma euro-trip-ul nostru intr-un mic spectacol multimedia, pe un un blog pe care-l vom construi special, dar si aici.

un grup de initiativa din statele unite sustine ca una din solutiile de redresare din criza economica ar putea fi legalizarea si taxarea consumului de marijuana, anunta associated press, citata de antena 3. potrivit site-ului marijuana policy project (mpp), comertul ilegal de marijuana dintr-un stat precum california produce peste 14 miliarde de dolari anual, iar legalizarea si taxarea consumului i-ar aduce peste 1,3 miliarde de dolari la buget. adica suficient pentru a plati salariile a 20.000 de profesori, intr-un sistem la fel de devastat de reduceri de buget precum cel romanesc. grupul de initiativa propune legalizarea vanzarii de marijuana dupa un sistem asemanator cu cel al comertului cu alcool si tutun, ceea ce ar face mai dificil accesul minorilor la “iarba”.

democratul tom ammiano a introdus deja o propunere legislativa care sa permita adultilor de peste 21 de ani nu numai sa detina si sa consume marijuana, dar si sa-si poata creste maximum 10 plante, cu conditia sa nu fie la vedere 🙂 mpp sustine ca prohibitia s-a dovedit un esec, din moment ce, la fiecare 36 de secunde, cineva este arestat pentru delicte legate de marijuana, iar 89 % dintre acestea se refera doar la posesie. inca din 1995, asociatia a facut lobby pentru legalizarea marijuanei, insa proiectul de lege va fi luat in dezbatere abia la inceputul anului viitor. oricum, dovada ca s-a schimbat ceva in mentalitatea americanilor in legatura cu weed-ul este ca se permite – in premiera – difuzarea pe mai multe canale de televiziune din california a unui videoclip de promovare a initiativei legislative:

mpp nu s-a limitat la televiziune si site, ci comunica si isi promoveaza initiativa si pe myspace, facebook, twitter, youtube si alte retele de pe internet. desigur, au si blog, pe care anuntau ieri ca democratul george miller, unul din cei mai influenti congresmeni americani s-a alaturat celor care sustin legalizarea marijuanei.

suspiciunile (pe care le impartasesc pe deplin) privind moartea megastarului michael jackson au fost confirmate de imensa afacere in care s-a transformat intreaga poveste. era singurul eveniment care ar fi putut readuce in atentia planetei o vedeta de care nici macar presa de cancan nu se mai ocupa. nu cred balivernele despre turneul pe care urma sa-l inceapa in toamna, mai ales ca autopsia a demonstrat ca artistul era un om epuizat fizic si psihic. cu siguranta, nu ar fi facut fata unui extenuant turneu cu 50 de concerte. mi-e usor sa cred ca aceia care mai doreau sa faca bani cu el nu s-au sfiit sa-i grabeasca sfarsitul, printr-o combinatie letala de chimicale.

imaginati-va cat va castiga showbiz-ul din moartea lui michael jackson, analizand cateva cifre. dupa cum estima cnn, audienta tv a show-ului cu inmormantarea o va depasi cu mult pe cea a inmormantarii printesei diana, de 2,5 miliarde de oameni. cnn mai adauga, ca o trista comparatie, ca prima aterizare a unei navete pamantene pe luna (apollo 11) a fost vizionata doar de cateva sute de milioane de oameni. insa luand in considerare transmisiile prin spatiul virtual, nici o estimare nu mai devine posibila. vanzarile muzicii si a promotionalelor cu michael jackson au explodat de la moartea sa, iar vitorul album a fost comandat si platit deja in peste 100.000 de exemplare, adica mai mult decat vindea muzicianul in prima saptamana de la lansarea celor mai de succes albume ale sale.

cineva se intreba daca lumea se va opri dupa moartea lui michael. nu se va opri. dimpotriva: saptamana viitoare, o alta poveste de succes va fi aruncata in gura flamanda a consumatorilor de showbiz. sincer, mie nu mi-a placut niciodata de michael jackson. nu am ascultat niciodata genul lui de muzica. insa stiu ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, miles davis, il aprecia pentru ritmul pe care il avea in sange si chiar i-a cantat piesa “human nature” in cateva variante de-a dreptul fantastice.

rest in peace, michael jackson !

una din problemele cele mai dificil de infruntat pentru un jurnalist este sa se afle singur intr-o zona periculoasa, in care telefoanele mobile nu functioneaza si despre care stie foarte putin. i s-a intamplat prietenului meu, cameraman la protv, obligat de armata sarba sa plece din zona in care filma intr-o alta directie decat celelalte echipe de televiziune. singur, in kosovo, fara sa aiba harta sau sa cunoasca exact unde se afla. si cu cel mai periculos aparat in mana: o camera de televiziune.

iata cat de periculoasa poate fi o camera video: imagini dramatice, surprinse in gaza, cand cameramanul fadel shana (reuters) a fost ucis de un tanc israelian in timp ce filma.

o videocamera este periculoasa intr-o zona de conflict din doua motive. in primul rand, seamana foarte mult cu un aruncator de grenade portabil, Continue Reading »

isteria provocata de moartea lui michael jackson se extinde pana si la institutiile media serioase. intr-o inregistrare prezentata la cnn, in emisiunea “inside neverland“, prezentata de larry king, apare fantoma lui michael jackson. in momentul in care camera video ne arata holul care ducea spre dormitorul megastarului, se observa o umbra care trece prin cadru. cat o fi trucaj si cat o fi paranormal ?

acum, trucaj sau nu, sunt convins ca stafia lui michael jackson ii va bantui o vreme pe cei care l-au impins in moarte. cei care intelesesera ca michael jackson are organismul puternic degradat si nu va face fata turneului epuizant pe care se pregatea sa-l inceapa. ceea ce ar fi fost un fiasco falimentar pentru toata lumea. profitand de starea lui precara, i-au adaugat picatura care a umplut paharul si l-au lichidat, facand sa explodeze vanzarile si isteria michael jackson sa cuprinda din nou intreaga lume. culmea nebuniei mi se pare sa participi la o loterie on-line, pentru a putea merge la inmormantare !

e singura intrebare care mi-a ramas pe buze dupa ce am fost aseara la green hours, pentru “o ocazie rara”, proiectul lui mircea florian despre tara motilor. am vazut un film ok pe o tema fascinanta: comunicarea. acum cel putin 50 de ani, in romania oamenii comunicau intre ei cu tulnicul. intotdeauna, fiintele intelegente au simtit nevoia sa comunice. povestea comunicarii prin tulnic este atat de fascinanta, incat mi-am propus sa fac un reportaj complet despre ea, mai mult decat filmul lui marian crisan, care se duce usor in derizoriu, comparand-o cu povestea comunicarii prin internet.

aseara, la green hours, nu a existat nimic din asta. ego-ul lui mircea florian a fost prea mare pentru  a pune in valoare misticismul comunicarii prin tulnic. au tinut-o pe ana maria gligor pe un scaun, cu un tulnic in fata, dar nu au reusit s-o integreze intr-un proiect coerent. mi-a parut atat de rau… in plus, ca o imagine sugestiva a vremurilor pe care le traim, pe holul dinspre toaleta, m-am intalnit cu ana maria gligor, inconjurata de niste teenageri, care voiau sa sufle si ei o tura in goarna de lemn. bunul simt al femeii nu i-a putut opri sa screama niste sunete obosite. privirea trista din ochii ei nu ma lasa sa dorm.

in general, folosirea de ghizi/translatori a devenit o obisnuinta in lumea presei. de aceea, existand cererea, a aparut si oferta: in majoritatea tarilor in care exista conflicte sau razboaie de multa vreme, s-au dezvoltat adevarate retele sau firme de ghizi si translatori. totusi, esential pentru un jurnalist care pleaca intr-o zona de risc este sa cunoasca limba vorbita acolo. sau macar expresiile uzuale si cuvintele importante. adesea, mai ales in tarile din fosta iugoslavie, mi-a fost extrem de util ca stiam sarbeste si am inteles din ce vorbeau cei din jur ca sunt intr-un potential pericol. gasiti aici un scurt reportaj foarte simpatic despre problemele pe care le au trupele americane in afganistan din cauza ca nu inteleg limba.

cum iti alegi un ghid

in alegerea unui ghid, trebuie sa incerci sa afli care este motivul ce il determina pe localnicul respectiv sa isi ofere serviciile. in general, este vorba de bani si e indicat sa intrebi alti colegi de breasla care sunt tarifele practicate in tara respectiva. un alt motiv al ghidului ar putea fi patriotismul. tineti minte, in zilele revolutiei, cum am sarit in ajutorul jurnalistilor straini, dornici sa le explicam cum sunt romanii si ce era cu ceausescu ? trebuie sa aveti grija la ghizii care sunt de partea uneia din tabere aflate in conflict, pentru ca vor incerca sa demonizeze cealalta tabara si sa ascunda problemele pe care le-ar putea avea cei cu care tin. o atentie si mai mare trebuie sa ai ca nu cumva ghidul respectiv sa fie un agent provocator care te-ar putea pune in situatii extrem de periculoase.

la angajarea unui ghid, increderea este vitala ! orice indiciu sau intuitie care iti clatina increderea in ghidul tau trebuie luata in considerare extrem de serios. nu uita ce avantaje are fata de tine: cunoaste limba, tara, terenul pe care va deplasati, oamenii si mentalitatile lor, fortele militare si amplasarea lor, procedurile pe care le folosesc etc. verifica in permanenta acuratetea informatiilor pe care ti le da si compara realitatea cu descrierile pe care ti le-a facut despre o zona sau o situatie, pentru a sti cat de multa incredere poti avea in el. de multe ori, ghidul are tendinta de a exagera nivelul de cunostinte pe care il are despre ceva, pentru a-ti demonstra ca isi merita banii. oricum, nu povesti ghidului toate detaliile calatoriei tale, ci doar cele necesare pentru a-si putea face treaba.

britanicii au ironizat adesea metehnele jurnalistilor care transmit din zone de razboi:

in cazul unei calatorii cu o echipa mai mare (de televiziune, de exemplu), planifica toate detaliile traseului si asigura-te ca ai o strategie de deplasare care previne situatiile de risc si – mai ales – ca ai variante de retragere intr-o zona sigura, chiar si fara ajutorul ghidului tau. un prieten foarte bun, cameraman la protv, filma acum vreo 10 ani intr-un sat din kosovo, o casa in care avusese loc un masacru. reporterul lui era o fata care, desi ajunsesera acolo impreuna cu mai multe televiziuni, adusi de localnici, a intrat in panica in momentul in care a aparut armata. militarii le-au cerut sa plece si ea n-a fost in stare sa le explice ca mai are un om din echipa in casa. in acelasi timp, prietenul a fost obligat de militari sa plece intr-o alta directie. s-au pierdut, dar el a avut norocul si inteligenta sa se descurce intr-o zona extrem de periculoasa, fara telefon mobil si fara a cunoaste prea bine limba. mai multe detalii despre aceasta poveste, in episodul 3.

diseara, in loc sa mergeti la aftershock-ul de la bestfest 2009, la care doar manowar poate fi interesant, va sugerez o idee mai buna: motz hours in green hours, muzici si filme cu si despre motii din muntii apuseni. povestea incepe dupa ora 20:00, cu proiectia scurt-metrajului “tulnicul” de marian crisan (regizor premiat la festivalul de la cannes 2009, cu un alt film, “megatron“).

dupa film urmeaza “o ocazie rara”, un proiect cu floriman (mircea florian, dj vasile & vj tom) featuring maria ana gligor, la tulnic. eu i-am vazut in concertul din clubul control, din luna mai, si mi-a placut mult. abia astept sa aud cum au integrat tulnicul in proiect.

motii spun ca vibratia tulnicului tamaduieste bolile, terasa green hours are multa energie pozitiva, asa ca poate fi un sfarsit de saptamana perfect. seara este organizata de uniunea muntii apuseni si fundatia mircea florian, ajutati de more marketing solutions.

« Newer Posts - Older Posts »