portul din saint tropez este o feerie. plimbarea pe chei trebuie sa inceapa din apropierea parcarii de la intrarea in oras. aici, acosteaza barcute simple sau cu panze, dar, treptat, incep sa apara iahturile. la inceput mai modeste, pentru oameni normali, care chiar navigheaza cu ele. apoi, din dreptul unui careu inconjurat cu un lant, in interiorul caruia este parcat de obicei un cabriolet cu numere de monaco, incepe sirul navelor de lux. adica spectacolul opulentei. iahturi aduse in portul din saint tropez pentru ca proprietarii lor sa cineze in vazul miilor de gura-casca din toata lumea ori sa ciocneasca pahare de sampanie cu niste exemplare superbe, cu adevarat aparute din spuma marii.
mi-a placut intotdeauna sa lenevesc seara pe terasele din port si sa admir defilarea femeilor pe chei. unele, cu picioare pana-n gat dezgolite de rochita de vara care trebuie sa le puna in evidenta si decolteul, adesea siliconat, se clatina pe tocuri incercand sa emane aerul sigur al unei destinatii precise. cele mai multe dau tarcoale iahturilor ingrozitor de mari, incercand sa se faca remarcate. cele “din provincie” par mai proaspete, insa toalele de pe ele au o eleganta chinuita, asortata aiurea cu cizme inalte si – evident – doar viseaza la printul din poveste. victime sigure pana si pentru papagalul dintr-un chrysler alb cabrio, cu numere de olt, care nu am inteles cui a dat spaga de il lasasera anul trecut sa intre pana in port.
din fericire, din tot acest amalgam, rasar destule fapturi minunate, al caror farmec nu e estompat de sandalele fara toc sau de un tricou simplu, ci e pus in valoare de licarirea jucausa din privire si rasetele cristaline provocate de penibilul pe care il poate atinge luxul unei ambarcatiuni pe care tocmai o fotografiaza.
