Feed on
Posts
Comments

prins in vartejul unor probleme urgente, era sa uit ca in 2 mai e finala de la “miss fata de la tara“, un reality show produs de media factory pentru prima tv. intre timp, formatul a fost cumparat de endemol france, va fi produs din toamna in ucraina de 1plus1 tv, e “optioned” in rusia, iar mai multe companii americane negociaza preluarea lui.

pentru sezonul doi, am filmat in dudestii noi, langa timisoara, cu aurelian temisan. locuita de multi timisoreni, comuna e oarecum tipica pentru banatul de azi: aproape urbanizata, inca sub amprenta gospodarilor nemti care o locuiau candva, curata si civilizata. celebra deja nu doar pentru ca are cel mai tanar primar din tara, ci si pentru ca acesta a ajuns pana in semifinala concursului eurovision. aurelian temisan a fost o surpriza placuta: plin de energie, cu simtul umorului, si-a intrat imediat in rol, desi la inceput se descurca mai greu in dialog cu localnicii intalniti pe strada.

am simtit ca temisan o va alege pe elena coteanu inca de cand am intalnit-o. zambetul Continue Reading »

profit ca b1 tv este, deocamdata, singura televiziune din romania capabila sa transmita in direct din locuri si situatii inaccesibile celorlalte posturi tv, pentru a marca inca o premiera. in seara de 29 martie, adrian bucur a realizat o spectaculoasa transmisie in direct pentru stirile b1 tv de la ora 20:00 din noul terminal al aeroportului henri coanda din bucuresti. proaspat inaugurat. cu deja celebrele backpack-uri, ne-am permis sa ne plimbam prin terminal, plecand din tunelul care asigura accesul spre avion, trecand prin usi glisante, scari rulante, lifturi de sticla si covoare rulante. totul live, filmat impecabil dintr-o bucata de daniel bosa.

in curand, nu vom mai fi singuri. am inteles ca mai multe posturi de televiziune se grabesc sa ne ajunga din urma si incearca sa-si cumpere “rucsacul magic“. pana atunci, fiti pe faza: mai urmeaza surprize la fel de spectaculoase 🙂

continuam premierele romanesti in jurnalele de stiri ale b1 tv. inca suntem singura televiziune din romania capabila sa transmita in direct din vehicule in miscare sau din locatii in care ai nevoie de mobilitate totala. am explicat cum facem intr-un articol anterior. desigur, uneori nu ne iese perfect, dar progresam.

in jurnalul de stiri din 18 martie 2011, adrian bucur a relatat in direct interventia unui echipaj al ambulantei din bucuresti. nimic contrafacut, totul live. criticile pentru durata cam mare a interventiei pentru un jurnal de stiri mi le asum. dincolo de orice, ramane performanta lui adrian bucur si a lui george casagic, cameramanul care s-a descurcat perfect in dificila transmisie.

ieri dimineata, am primit un mesaj prin sms de la raiffeisen bank, de la care am un card de credit:

cardul dvs de cumparaturi a fost reinnoit si il puteti ridica de la ag. victoria calea victoriei nr.21. cardul vechi expira la sfarsitul lunii.

foarte frumos, ar zice oricine. o banca moderna, profesionista, care isi respecta clientii. doar ca as adauga un mic detaliu: cardul respectiv a expirat la sfarsitul lunii ianuarie. am avut noroc ca il foloseam pentru plati prin paypal si primisem la timp un avertisment de la adevaratii profesionisti, asa ca m-am dus acum doua luni la agentia raiffeisen de pe calea victoriei si mi-am ridicat cardul cel nou. desigur, cucoana careia ii batusem obrazul ca nu m-au anuntat cand trebuia si-a lipit pe fata zambetul fortat la care o obliga regulamentul si m-a asigurat ca nu se va mai intampla. incercase initial sa-mi spuna ca poate am primit un sms pe care nu l-am bagat in seama si mi-a propus sa ma indulcesc cu o bomboana cacanie, invelita intr-un celofan dubios cu sigla bancii.

muriti, baaaaaa !

dupa succesul primului sezon al emisiunii “miss fata de la tara“, prima tv a solicitat casei de productie media factory inca o serie. primul care a plecat la filmari a fost dan bordeianu. in bistrita, la prundu bargaului. n-am produs eu acest episod, ci adrian robe aka strumfu, cel care a avut ideea acestui reality show. restul echipei a fost aceeasi. imagine: alin barbu, cornel iancu aka giovanni si eduard brinzea aka edi. sunet: gabi rizescu. asistent de productie: ionut stoian. sef de productie: silvia rosca.

la fel ca in primul sezon, dan bordeianu nu a ales doar o fata frumoasa, autentic de la tara, ci si o poveste. impresionanta, zic eu. tipica pentru viata la tara din acesti ani. dorina colnita, dintr-o familie care lupta din greu cu viata, cu sistemul si cu ghinionul de a se naste intr-o tara in care cei care o conduc nu stiu cum se traieste in mediul rural decat din filme.

pentru ca filmarile sa fie mai spectaculoase, prietenii mei de la media factory au adaugat o proba speciala, cu specific local, prin care trebuie sa treaca fetele selectionate pentru finala locala. cand am vazut ce au nascocit la prundu bargaului, Continue Reading »

sa va spun eu cum sta treaba: in jurnalul de stiri b1 tv din 17 martie 2011, ati vazut o premiera in televiziunea din romania. prima transmisie in direct dintr-un vagon de metrou in miscare, cu coborare si iesire pe scarile rulante din piata universitatii. nu a fost inregistrare. b1 tv a cumparat cateva backpack-uri. eu sunt cam atehnic, dar stiu ca e vorba de un rucsac in care se afla un device conectat la sase modem-uri care functioneaza in sistem 3G. cate doua pentru fiecare retea de telefonie mobila pentru care optezi. scula iti tine tot timpul cel mai bun semnal, trecand automat de la o retea la alta. camera video se conecteaza la backpack si putem face live in orice conditii. joi seara v-am aratat doar o parte din ce stie.

singurul detaliu care ii incurca pe unii este ca, pentru o calitate cat mai buna a imaginii, backpack-ul are un delay de 11 secunde intre momentul in care reporterul din teren incepe sa vorbeasca si cel in care vocea lui se aude pe post. ceea ce vedeti in direct pe ecran s-a intamplat in realitate in urma cu 11 secunde. cu un pic de atentie, iese perfect 🙂

live-ul de joi l-ati vazut. putini stiu, insa, ca adrian bucur a mai facut un live la fel de spectaculos miercuri seara, in timpul unor jurnale de stiri de proba. tot cu catalin brencea la camera. memorabil !

a fost cosmar aseara la arenele romane. organizatorii au ales un loc prea mic pentru cati ar fi dorit sa-i vada live pe austriecii de la parov stelar. au vandut prea multe bilete, au impartit prea multe invitatii si s-au trezit la realitate abia dupa miezul noptii, cand cortul era arhiplin si sute de tineri au ramas cu biletele in mana pe afara. o bere costa 10 lei, iar o apa – 5, dar nu cred ca s-a imbogatit cineva cu preturile astea. pe la 2:00, la unul din cele doua chioscuri din cort nu mai aveau nimic, iar la celalalt greu ajungeai sa-ti mai cumperi ceva.

parov stelar nu m-au impresionat. probabil ca albumele lor, bine masterizate in studio, suna bine. live, insa, au fost destul de banali si fara coaie. un r’n’b electronic lalait, numai bun de sucit mintile gagicilor slabe de inger. suflatorii (trompeta si sax) sunau ca o clapa, iar vocile nu transmiteau suficienta energie pentru a insufleti multimea.

sincer, eu venisem pentru john digweed. si nu doar eu. nu ne-a parut rau, mai ales ca o parte din fanii parov stelar s-au carat, asa ca se mai putea respira si dansa in cortul “the mission. setul lui digweed mi-a placut. profesionist. a inteles imediat situatia si a inceput mai lejer, ca sa ajunga unde trebuia abia dupa vreo jumatate de ora. la after-party, in martin, n-am mai mers. mi-a fost sufienta aglomeratia de la arene.

a fost atmosfera misto sambata noaptea pe arenele romane. lume faina, suficient de multa cat sa poti dansa in voie, dar si sa te feresti de momentele de pogo sau de cocalarii house care apareau dracu’ stie de unde si oripilau lumea. nu era coada la bere (5 lei/cutia), in schimb riscai sa confunzi usor aglomeratia infernala de la garderoba cu cea de la toaletele inundate. am ajuns dupa miezul noptii si l-am prins pe gojira in mare forma, cu un set in care a indraznit de cateva ori sa starneasca mici momente de nebunie si pe care l-a terminat intr-un dubstep viguros, incalzind imaginatia pentru vedeta serii.

emalkay m-a dezamagit. un set banal, adormitor, cu rare momente mai vioaie si trei-patru piese mai de Doamne-ajuta pe final. la inceput am crezut ca “framanta aluatul” pregatindu-ne pentru ceva bun, dar atata l-a frecat, incat lumea a inceput sa plece. la 3:00 fix, si-a pus palma-n cur si s-a carat. nu stiu care dintre dj-ii de pe afis a urmat, pentru ca au uitat sa-i mai scrie numele pe ecrane. pofta de d’n’b s-a aratat imediat, dupa muzica lesinata de pana atunci, asa ca am mai dansat.

la un moment dat, cred ca nu mai era bere destula, pentru ca gagicile sau pareau prea urate sau se mozoleau gretos cu oricine altcineva decat cu tine. si am plecat acasa.

cine-a mai vazut cal verde si sarb cuminte ? era unul din personajele celebre ale timisoarei, cu parpalacul bej si nelipsita umbrela neagra si lunga, calcand ca un armasar pe dalele din piata operei. suntem prieteni de vreo 30 de ani, din vremea in care casetele lui cu muzica trasa de la europa libera cu tot cu comentariile lui andrei voiculescu erau legendare. in clasa a IX-a, la fel de legendarul unchi din state ii trimisese o pereche de levi’s 501 adevarati, o bricheta zippo, o pereche de ray-ban si un radiocasetofon stereo care prindea incredibil de clar posturile straine. blugii cred ca au ajuns si pe mine, pe la sfarsitul existentei lor fizice, iar casetofonul zace in mod sigur printre lucrurile mele din podul unei case vechi din timisoara. radioul tot asa de bine merge !

nu stiu cati v-ati trait tineretea la fel de spectaculos si frumos ca noi. eram un grup de 5-6 prieteni care a trecut IMPREUNA, alaturi de fetele pe care le iubeam si de ceilalti prieteni, de gastile din generatiile dinaintea noastra si de cele de dupa noi, prin una din cele mai interesante si furtunoase perioade ale secolului XX. Continue Reading »

decat sa privesc cum mubarak (nu) isi da demisia, am avut inspiratia sa ma duc la concert. aria urbana live @ tralala club. in centrul vechi al bucurestiului. in timp ce asteptam 311, mi-a venit o idee pe care trebuia s-o impart urgent cu trei prieteni. primului i-a placut, celui de-al doilea – nu, iar al treilea mi-a inspirat o dezvoltare minunata. asa ca n-am observat ca troleibuzul 70 in care ma urcasem se retrage decat cand nu mi-am mai dat seama unde sunt. noroc cu o placuta pe care scria “strada vatra luminoasa“. asa ca tot taxi-ul a fost salvarea.

in tralala, un barbos pregatea o mare filmare. corect ar fi “un amator cu barba i-a prostit pe unii ca-i filmeaza misto”. mi-a placut trucul de la bar: Continue Reading »

« Newer Posts - Older Posts »