Feed on
Posts
Comments

in ziua dinaintea plecarii, mi-a fost tot mai clar ca bagajele pierdute de alitalia nu vor mai fi gasite la timp. cu aceasta ocazie, am aflat si ca trebuia sa trimit, in maxim o saptamana de la aterizare, o reclamatie scrisa catre alitalia romania, insotita de originalele documentelor de zbor si o lista detaliata a obiectelor din bagaje “avec la documentation probatoire approprie”. finalul cerintelor m-a enervat in mod special, asa ca m-am hotarat sa ma ocup de aceasta situatie conform tuturor procedurilor.

pana atunci, insa, m-am trezit, inaintea plecarii intr-o aventura de o luna prin africa, in blugi, o pereche de bascheti, un tricou, un pulover, o vesta, banii si pasaportul in buzunar. si asta tot dintr-o prostie: tocmai se introdusesera normele speciale de securitate la zborurile cu avionul, pe care – desigur ! – fiecare le interpreta dupa cum il taia capul. la imbarcarea de pe otopeni, ingenua de la “check in” habar n-avea Continue Reading »

nu stiu cati ati avut ocazia sa dati peste o aventura ca a mea. inca din vara lui 2007, cand l-am auzit pe prietenul meu francez, marko, vorbind despre aceasta calatorie, am stiut ca vreau s-o fac. ideea era ca el, impreuna cu cativa prieteni, urmau sa ia niste masini ieftine din franta si sa le duca sa le vanda unora care ii asteptau in mauritania si care ii vor duce pana in senegal, unde ii asteptau alti prieteni, cu care vor ajunge si prin mali si burkina faso si se vor distra foarte misto.

din momentul in care am auzit prima oara ideea, i-am zis lui marko: “i’m in !”. am mai discutat prin mail si, in sfarsit, pe la sfarsitul lui noiembrie, mi-a zis ca totul e pregatit. inca nu credea ca vin si a explodat de bucurie cand i-am scris ca mi-am cumparat deja biletele de avion. urma sa ajung in lyon marti, 9 ianuarie 2007 si sa plecam spre mediterana joi dimineata.

pana sa plec, mi-am facut bagajele, iar marko m-a convins ca, in afara de pastile impotriva malariei, nu ne trebuie nimic. am luat, totusi, cu mine si niste tablete pentru dezinfectat apa, ca s-o poti bea, la o adica. am recitit micul manual pentru mers in zone de conflict al englezilor din sas, la care am fost intr-un training pentru jurnalisti, ca sa-mi amintesc niste chestii misto invatate acolo si m-am straduit sa fac rost de o camera video digitala, ca sa filmez tot tripul.

a dracului camera, ca greu s-a dat plecata de acasa ! parca simtea ceva ! Continue Reading »

la multi ani !

nu stiu de ce, dar mi-a placut sa-mi incep noul an cu acest videoclip: bora djordjevic & riblja corba live @ beogradska arenadobro jutro

asteptand pierdut in ganduri in statia unui troleibuz care intarzia sa apara, am inceput sa aud o voce in stanga mea. pana sa fiu atent la ce spune, mi-am amintit ca mai inoportunase doi tineri, care au preferat sa-l evite. cu prejudecata asta in minte, l-am ignorat cateva clipe si primele cuvinte pe care le-am inteles clar au fost: “mai, omule ! nu conteaza daca imi dai sau nu tigarea aia, dar vorbeste-mi si mie si spune-mi nu sau da sau la multi ani ! ca acu’ se termina si anul asta ! ca sunt si eu om, ca tine. nu conteaza daca am baut putin. e sarbatoare.” spuse pe un ton cald, uman si plin de un fel de obida.

ce bine e sa te mai ajute altii, din cand in cand, sa invii ! am stat inainte de concertul lui suie paparude din control la o tigare cu cineva care locuieste in strada de 17 ani si a ramas om.

suie paparude au fost ok. canta ceva destul de modern, insa inca necristalizat ca stil. nici nu s-a auzit prea bine. mai era si o ceata di ficiori ce hauleau si chiuaiu intr-una si aiurea chiar in mijlocul salii. dincolo de asta, s-a vazut o trupa. au scapat de obsesia de a fi comerciali. uneori suna chiar industrial sau trance. destul de bolovanos alteori, dar cu vibe bun. raman curios unde vor sa ajunga…

odata cu finalul de an, s-a incheiat si primul sezon din “aruncati din tren“, un reality show pe teme social-umanitare, realizat de media factory si difuzat de antena 1 in fiecare luni seara. ultima emisiune a fost o editie speciala, cu cele mai emotionante, mai spectaculoase si mai amuzante momente.

anul nou aduce un nou sezon, care incepe luni, 4 ianuarie, de la 20:30, tot cu o editie speciala, la care participa vedetele ce au reusit sa stranga cei mai multi bani pentru familiile pe care le-au ajutat. adica miki (k-pital), care a adunat 400 de milioane la craiova, impreuna cu marcel pavel, alin oprea (talisman), care a muncit la drobeta turnu severin, impreuna cu interpreta de muzica populara niculina stoican, pentru 300 de milioane, si catalin botezatu, care a obtinut 200 de milioane la alba iulia. ocupat cu lansarea noului album, marcel pavel nu a putut veni la filmarile pentru noul sezon, asa ca, in editia speciala de luni ii veti putea vedea pe miki si alin oprea la bran, ajutand o familie care incearca sa elimine semipareza de care sufera fetita lor, si pe catalin botezatu si niculina stoican muncind la sinaia, pentru un barbat caruia, dupa ce i-a murit sotia, lasandu-l cu 6 copii, i-a ars si casa intr-un incendiu.

unul din cele mai tari cadouri primite de mos craciun in acest an mi-a fost trimis de un prieten drag, muzicianul mircea tiberian. cu o scurta dedicatie: “yes, at last somebody caught on tape one of the rare moments in the history of music when folklore meets jazz and it turns out that there’s simply love at first sight. in this case we got some very determined vocalist from low danube valley meeting (where else ? at a wedding party…) well trained clones of jaco pastorius and jean luc ponty. i’m thinking  to sent a copy to the django d’or commitee in paris, or to the britt music awards. they seems to like this kind of events !! the grammy guys are too busy to promote smooth jazz and i’m afraid they won’t get it.”

un taraf la o nunta. asta da, viral ! pentru a savura pe deplin inregistrarea, ascultati-o pana la final. spre sfarsit, devine apocaliptica !


unknown – nunta la romani
Asculta mai multe audio Divertisment

nu se cunoaste data sau locul exact al inregistrarii. nici daca muzicantii au supravietuit…

23 decembrie 1989

adormisem spre dimineata, cu ochii in televizor si cu zgomotul impuscaturilor de afara in urechi. cand m-am trezit, am plecat impreuna cu liviu butoi, spre centru. fuck ! pe unde mergeam, trageau unii dupa noi. dinspre cladirea postei, dinspre hotelul continental, dinspre hotelul partidului… abia am ajuns, furisandu-ne pe langa ziduri, pana in piata libertatii. ciudat era ca, desi se auzeau zgomotul rafaleleor, nu ricosau gloante in jurul nostru, dar am realizat asta abia mai tarziu, cand ne-am rememorat acele momente.

in piata libertatii, ne-am dus la garnizoana timisoarei, cu livretele militare in maini, sa ne oferim sa aparam Revolutia. militarii ne-au multumit, dar au refuzat sa ne dea arme si ne-au trimis acasa, spunand ca se descurca. cat am stat in fata portii, trageau unii de pe acoperisurile cladirilor din piata si cativa soldati se tarau spre intrarile vechi ca sa anihileze cuiburile de teroristi. cateva minute mai tarziu, ii vedeam facand semne din luminatoarele acoperisurilor, in timp ce gloantele camarazilor le vajaiau pe la urechi. pana sa plecam, mai multi demnitari comunisti ai judetului au fost adusi la garnizoana si pareau usurati ca ajung acolo si nu sunt lasati prada furiei multimii care ii cauta pe acasa.

piata opereidin timisoara, aparata de tancurile armatei in 23 decembrie 1989

ne-am dus pana la parintii lui liviu butoi, care locuiau deasupra frizeriei de pe bd.republicii. ne-au spus ca s-a tras si din podul cladirii lor si am urcat sa verificam. Continue Reading »

22 decembrie 1989

in zori, mai eram vreo 2-3.000 de oameni in piata operei. rasaritul a adus tot mai multi timisoreni in piata, care s-a umplut pana spre ora 10:00, incat nu mai aveai loc sa arunci un ac. daca n-ati fost acolo atunci, nu va puteti imagina atmosfera. dupa o noapte in care ne-am zgribulit un pic, soarele stralucea vesel, confirmandu-ne inca o data ca suntem pe calea cea dreapta. nu dormisem o clipa, dar nu simteam nici urma de oboseala. era atata energie pozitiva in piata aia, incat nu mai iti trebuie nici mancare, nici apa, nimic.

libertate!” era strigatul care se repeta cel mai des, facand sa vibreze zidurile vechilor cladiri din piata, cu o energie inimaginabila. cei din balcon reusisera sa vorbeasca toata noaptea la microfon si dimineata s-a asternut peste ei ca o usurare. niciodata, nu voi mai trai momentele acelea. parca eram hipnotizat.

in jurul pranzului, s-a anuntat ca in bucuresti, demonstrantii au inconjurat cladirea comitetului central si ceausescu a fugit cu un elicopter. Continue Reading »

nu pierdeti “the limits of control“, noul film al lui jim jarmusch. o capodopera minimalista cum rar am vazut. jarmusch ne arata cum se face un film, ne readuce aminte ce este filmul. o adevarata poezie. o suita de cadre perfecte, impecabil alese, de un grafism simplu, dar cu atat mai spectaculos. un joc al culorilor care arata o profunda intelegere a artei cinematografice, folosit uneori cu umor sau pastisa ironica. montaj de exceptie, care respira in ritmul filmului. dialoguri ce incap pe doua pagini, desi filmul tine doua ore, completate perfect de accentele aproape maladive ale muzicii. structurat impecabil, cu scene surprinzatoare.

daca “broken flowers” era in subtext un road trip dedicat americii, “the limits of control” este un road tripomagiu spaniei, lucrat extrem de fin si aproape complet. lipseste corrida, dar compenseaza prin flamenco si o superba maya desnuda. jarmusch citeaza si se autociteaza. regasesti toate temele sau motivele din filmografia sa: cafeaua, tigarile, ritualurile de tai chi, cu un splendid ecou in dansul flamenco, stolurile de porumbei, obsedantul elicopter, trenul, moartea…

unul din cele mai frumoase filme pe care le-am vazut vreodata. aproape perfect.

21 decembrie 1989

la 9:00 dimineata, am ajuns din nou in piata operei. erau deja mii de timisoreni acolo si se adunau tot mai multi. in jurul pranzului, o mare de oameni se intindea intre opera si catedrala. a urmat o zi halucinanta. piata devenise inima Revolutiei. balconul operei era inconjurat de pancarte si mesaje. la microfon se perindau tot felul de oameni, intr-un nemaipomenit spectacol al oratoriei. era o baie de libertate, in care toti ne aruncaseram si care ne transformase complet. eram ca niste frati dintr-o mare familie, care isi imparteau tot. soseau dube cu paine trimise de brutari si, precum in legenda biblica, un colt inca aburind ajungea si la mine cateva minute mai tarziu. veneau gospodine cu fripturi, camioane cu lapte sau apa minerala.

in piata se canta, se striga “libertate!” si “jos ceausescu!” si se nasteau copii, botezati pe loc victor sau victoria. din cand in cand, la indemnul cate unui vorbitor, lumea se intorcea cu fata spre catedrala luminata de razele soarelui, ingenunchea si rostea in cor “Tatal nostru“. aveam senzatia ca Dumnezeu aproape ca se materializase si ne ocrotea, zambind aprobator. balconul operei devenise scena, sediu al liderilor Revolutiei si agentie de stiri. deja de dimineata se aflase ca ieri au fost impuscati oameni care au iesit in strada la lugoj si ceva mai tarziu se anunta ca orasul se declarase liber de comunism, dupa modelul timisoarei si era in mainile revolutionarilor. veneau vesti ca a inceput si la arad, apoi cluj, sibiu, targu mures. la bucuresti, ceausescu adunase lumea la miting impotriva timisoarei.

piata operei din timisoara in 21 decembrie 1989

la un moment dat, s-a anuntat ca au sosit 3 garnituri de tren de la craiova, incarcate cu muncitori in uniforme de garzi patriotice si ciomege, trimisi sa dea o lectie huliganilor care devasteaza timisoara. cfr-istii le-au oprit in gara de est. Continue Reading »

« Newer Posts - Older Posts »