cu doua zile inainte de anul nou, am fost sa filmez la bran cu alin oprea(talisman) si miki (k-pital), pentru prima editie din 2010 a emisiunii “aruncati din tren“. produsa impreuna cu prietenii mei de la media factory, era difuzata cu succes in fiecare luni seara pe antena 1. alin si miki trebuiau sa munceasca o zi intreaga si sa stranga cat mai multi bani pentru a ajuta familia unei fetite bolnave.
inevitabil, am ajuns si la castelul bran, unde managerul alexandru priscu a intrat in povestea noastra si le-a dat de lucru. pe miki a pus-o sa vanda bilete la intrarea in parcul castelului, iar pe alin – sa fie ghid pentru un grup de turisti. am filmat cateva momente amuzante, iar partea cea mai frumoasa e cu imaginile din castel.
recenta lansare a volumului de memorii “viata unui om singur” al lui adrian marino ne-a oferit ocazia, mie si prietenului meu, marius ghilezan, sa-i facem o vizita lui paul lazarescu. personalitate importanta a pntcd, lazarescu a fost prieten bun cu marino, pe care l-a cunoscut in liceu si cu care a fost coleg de celula in inchisorile comuniste. amintirile sale despre adrian marino sunt adevarate pagini din istoria si cultura romaniei, impresionante prin dramatism si prin darzenia cu care o mana de oameni adevarati au stiut sa-si apere ideile.
dupa Revolutia din 1989, paul lazarescu a fost directorul cotidianului taranist “dreptatea“, reinfiintat in februarie 1990. Continue Reading »
vreau sa ajung de la bucuresti la timisoara. cantaresc optiunile: cu masina, cu avionul sau cu trenul ?
cu masina… doar daca as avea ganduri sinucigase. daca o iau prin sibiu, rup masina in doua pe dealul negru, ma lupt cu tir-urile pe valea oltului si distrug tot ce a mai ramas pe portiunea dintre ilia si lugoj. daca o iau prin craiova, ma lupt cu tir-urile si imi fac masina praf intre drobeta turnu severin si lugoj, unde baietii destepti au decopertat soseaua si au uitat s-o mai asfalteze. estimare: 10-12 ore de condus + 10-12 ore de somn, pentru refacere.
cu avionul… doar daca as fi foarte prost. costa 220 de euro dus-intors. mai scump decat pana la londra. estimare: 4-5 ore (cu tot cu drumul pana la aeroport) + gaura serioasa in buget.
plec cu trenul. prima surpriza neplacuta o am la casa de bilete: pentru ca s-a surpat terasamentul la balota, trenul va ocoli prin petrosani. consecinte: pleaca la 22:45 si ajunge la 9:54. desigur, asta in teorie. in realitate, ajunge la 11.10. a doua consecinta neplacuta: tot noi, calatorii, suportam costurile acestui ocol, asa ca biletul costa 240 de lei dus – intors. la cuseta de patru locuri neincalzita. il intreb pe conductor cat costa o cuseta incalzita si se supara ca-mi arde de glume proaste. ne culcam imbracati si dimineata ma duc la toaleta, sa ma spal pe fata. apa, ioc ! incerc in celalalt vagon. la fel. il intreb pe conductor si se enerveaza din nou. vine cu mine la toaleta: “cum nu merge ?” imi arata, triumfator, un firicel sfios care se prelinge timp de doua secunde, urmat… pic, pic, pic… de trei picaturi de adio. ma abtin cu greu sa nu-l arunc din tren.
2010, romania, uniunea europeana. cand ziceati ca se inventeaza teleportarea ?
ne-am trezit devreme si am plecat la drum la 7:30. trebuia sa ajungem cat mai devreme in la gouira, punctul de frontiera, sa iesim din maroc, sa strabatem no man’s land (o fasie de 3 kilometri) si sa intram in mauritania inainte de pranz, cand granita se inchidea. dupa ce am iesit din dakhla, marko si jean-louis s-au luat la intrecere pe soseaua dreapta, gonind in paralel cu 180 de km la ora. din nou, in prima parte a zilei, cerul era acoperit de o pacla care ne proteja de razele soarelui. conducem zeci de kilometri cu desertul cameleonic in stanga si coasta atlanticului in dreapta. pe masura ce ne apropiem de granita, nisipul devine tot mai murdar si peisajul tot mai selenar. la 142 de kilometri de nouadhibou oprim intr-o benzinarie. dupa ce ne depasesc patru jeep-uri decapotate, vopsite in culori de camuflaj, pline de tuaregi cu capetele acoperite cu turbane, culmea ! in fata noastra, alimenta un jeep tot cu “07” pe numarul francez al placutei de inmatriculare. bucurie mare pe francezii mei: gasisera pe unii tot din ardeche !
dupa ce ajungem la punctul de frontiera, cat stam la coada de 4-5 masini, jean louis scoate un tub si doua carpe din bumbac si, impreuna cu marko, se apuca si dau un lustru temeinic pe capotele masinilor. clientii mercedes-ului si ai peugeot-ului ne asteptau in no man’s land si trebuiau impresionati. Continue Reading »
o dimineata de vis ! din oaza in care dormisem am privit rasaritul soarelui dintre dunele de nisip. ce priveliste ! ne-am adunat lucrurile si ne-am intors in laayoune, cautand drumul spre dakhla. ne-am descurcat destul de greu. eram inca sub vraja noptii din oaza, nu exista nici un indicator, iar localnicii intelegeau, fiecare, altceva si ne explicau tampenii. pana la urma, am iesit din oras pe directia cea buna, pe sub doua imense porti boltite. am mai vazut doi politisti cu radare tip pistol si apoi, desertul !
goneam pe o sosea neteda ca in palma, dreapta, al carui capat se pierdea la orizont. in stanga – desert. in dreapta – desert si, uneori, plajele atlanticului. in putinele asezari de pe drum, casele erau protejate de un gard de bolovani in care se oprea nisipul imprastiat de vant. uneori vedeai adevarate dune sprijinite pe zidurile mai inalte. seb, care era la volanul “zebrei”, avea chef de condus. Continue Reading »
pentru micul spectacol, minodorasi printesa brianna caradja au primit 300 de lei din partea clubului, 55 de lei, adunati de la personalul localului, si alte cateva sute de lei de la clientii din restaurant. banii s-au adaugat la suma stransa de-a lungul zilei de filmare (7.075 lei, in total) si au fost donati paulei blagoci din mangalia, care are nevoie de mai multe operatii pentru corectarea unor malformatii congenitale.
spaniolii de la tokyo sex destruction vin sambata, 27 februarie 2010, sa cante la timisoara, in setup venue! stilul: psychedelic punk / garage rock’n roll. 7 albume, ultimul – the neighbourhood– scos anul trecut. peste 100 de concerte anual, cele mai multe in franta, unde sunt foarte iubiti. cei 4 membri ai formatiei – rj sinclair (voce, chitara), rr sinclair (voce, chitara), sf sinclair (voce, bass) si jc sinclair (voce, drms, orga) – si-au luat numele de la john sinclair, lider al grupului the white panther party, o legenda a culturii underground americane, considerat de fbi drept una din cele mai periculoase organizatii revolutionare din sua 🙂 influente: mc5, the sonics, the make-up sau the international noise conspiracy.
concertul este organizat de micko (miodrag todorov), un prieten drag, ajutat de un guru al scenei muzicale timisorene: emil biebel. va fi plin de prieteni, unii veniti tocmai de la barcelona, toronto sau belgrad pentru acest show. after party-ul va fi asigurat de mr.h (anonim tm).
“the band is sex by all means, both in sound and appereance !” scriu criticii despre tokyo sex destruction. asadar, let’s party !
imi era dor de un film al lui terry gilliam, asa ca am fost foarte fericit cand a aparut “the imaginarium of doctor parnassus“, desi cativa prieteni m-au avertizat ca au fost dezamagiti. mie mi-a placut. e un basmdespre bine si rau, despre forta imaginatiei, despre… terry gilliam in stare pura ! un regizor genial care se joaca cu imaginea, care nu are nevoie de sute de milioane de dolari pentru a construi un univers fantastic, ci o face in stilul cu care ne-a obisnuit din perioada monty python, cu decoruri sau peisaje inspirate din pictura naiva. arca, unul din motivele preferate ale lui gilliam, este de aceasta data vagonulfabulos al unui teatru ambulant ce bantuie tras de cai prin londra zilelor noastre. personajele sunt la fel de halucinante. christopher plummer joaca rolul lui doctor parnassus, un amestec ciudat de guru indian si sarlatan medieval. lily cole, una din cele mai stranii manechine din lumea modei, este valentina, fiica ingenua a doctorului, destinata unui diavol pervers interpretat de tom waits. desigur, nu lipseste un pitic si un adolescent bun la toate si indragostit de valentina, iar personajul cel mai complex din film – dubiosul tony – este jucat de 4 actori, printr-o geniala gaselnita a regizorului, confruntat cu moartea subita a lui heath ledger cand se filmase doar o treime din scene. asa ca personajul ia cand infatisarea lui johnny depp, cand pe cea a lui jude law, cand pe cea a lui colin farrell.
“women wants shoes. let’s do shoes !” spune gilliam intr-un interviu despre universul pe care il descopera cei care trec prin magica oglinda care ii introduce – cu ajutorul doctorului parnassus – in lumea propriei imaginatii. metafora perfecta a ecranului care ii arunca pe cinefili – cu ajutorul marilor regizori – in fantasticul lumii de celuloid.
printre incercarile la care au fost supusi actorii crina matei si silviu biris in timpul filmarilor de la arad pentru “aruncati din tren” a fost si o proba obligatorie: sa se impresarieze reciproc si sa improvizeze un mic spectacol intr-un loc public. am ales clubul “patchouli” din centrul orasului. aici, crina matei a recitat o parodie moderna a “scrisorii a III-a”, iar silviu biris a cantat fragmente din spectacolul de cabaret “d’ale bucurestilor“.
printesa brianna caradja si cantareata minodora au fost ultimele vedete cu care am filmat pentru acest sezon din “aruncati din tren“. ele au ajuns la mangalia, unde au muncit o zi intreaga, pentru a strange bani ca s-o ajute pe paula blagoci, o fetita de 15 ani, care s-a nascut cu multiple malformatii la maini, picioare, gura si nas. desi medicii nu-i dadeau prea multe sanse, paula a indurat o serie de operatii, pentru a corecta defectele din nastere. si calvarul ei nu s-a terminat. chiar in ziua cand episodul filmat la mangalia se difuza pe antena 1, fetita trebuia sa fie in bucuresti, la clinica universitara de chirurgie maxilo-faciala, pentru o operatie care sa-i intregeasca bolta palatina si sa-i desfunde sinusurile nazale. deoarece creierul paulei nu era suficient oxigenat, fetita era chinuita de puternice dureri de cap si avea probleme de memorie.
paula locuieste in mangalia, pe strada pictor tonitza, bloc c 4, scara 1, apt.14. impreuna cu un frate, elev in clasa a XII-a, este crescuta de bunica sa, dupa ce mama ei a plecat in grecia si s-a recasatorit. de tatal ei nu se mai stie nimic de 13 ani, de cand a divortat de mama sa. din cauza malformatiilor, paula este evitata de ceilalti copii si viseaza sa se imprieteneasca macar cu fetitele de varsta ei din bloc si sa ajunga la un moment dat la emisiunea “frumusete pe muchie de cutit” de la pro tv, ca sa fie si ea frumoasa.
in timpul filmarilor de la mangalia, brianna caradja si minodora au reusit sa stranga pentru paula 7.075 lei. desi operatiile pentru fetita sunt gratuite, bunica ei avea nevoie de acesti bani pentru cheltuielile aferente tratamentului. in plus, cele doua vedete au reusit sa implineasca un vis frumos al paulei: i-au adus un computer, donat de conducerea hotelului “paradiso” din mangalia.
