Feed on
Posts
Comments

o parte din intamplarile din aceasta carte o stiam din plimbarile alaturi de eugen mihaescu pe strazile ravasite de bombe ale belgradului, prin ungherele magice dintr-un paris doar de el cunoscut sau prin ce a mai ramas din vechile cartiere ale bucurestiului. o alta parte am trait-o fara a-i deslusi perfect toate intelesurile. restul este voiajul fabulos al unui artist prin furtunile unei lumi la trecerea dintre doua milenii, o lume desprinsa parca din imaginatia unui terry gilliam bantuit de fantasme siberiene.

intotdeauna l-am invidiat pe eugen mihaescu pentru talentul cu care reusea sa surprinda ACELE detalii care definesc atmosfera unui moment, maiestrie pe care incerc sa i-o fur de vreo 12 ani, de cand ne cunoastem. impreuna cu umorul fin si ironia muscatoare, acest talent da savoarea memoriilor pe care le-a asternut pe hartie. in zilele noastre, personaje asemenea lui nu mai exista sau sunt insipide, precum tom cruise din “mission impossible” fata de eleganta lui sean connery din seria james bond.

culisele Puterii au fascinat intotdeauna. eugen mihaescu le dezvaluie ca intr-un exercitiu de exorcism si reuseste portretul complet al unui ion iliescu alaturi de care a stat mai bine de un deceniu, in speranta ca batranul comunist se va putea schimba vreodata. “intre linii” este o carte care ii va deranja pe multi dintre profitorii tranzitiei, dar fara de care prea multe din tainele ultimilor 20-30 de ani ar fi ramas ascunse de ochii oamenilor obisnuiti.

nici nu s-au racit bine cadavrele celor doi trei oameni omorati in accident de serban huidu, ca s-a gasit vinovatul pentru tragedie: desigur, traian basescu. pentru ca n-a facut la timp autostrazi, sa se dea toti nebunii cu viteza pe ele. numai ca, de aceasta data, vinovatul de serviciu parca nu ajunge.

urmarind aceeasi logica, as adauga si eu cativa vinovati pentru accident. sa zicem, colegii lui huidu, jurnalistii. paparazii erau s-o bage in puscarie pe simona sensual, care conducea cu carnetul suspendat de cate ori i se parea ca o dor silicoanele, dar nu au fost in stare sa-l fotografieze la volan pe huidu, desi toti stiau ca abia reinvata sa vorbeasca si intelege dupa 5 minute ce i se spune. nici unul dintre colegii de la prima tv nu a catadicsit sa-i atraga atentia ca poate n-ar fi cazul sa sofeze o vreme, desi isi dadeau seama ca inca nu-si revenise complet dupa accidentul de la ski. imi amintesc ca, acum vreo 10 ani, cand andreea esca doar isi indoise o aripa la masina, adrian sarbu i-a interzis sa mai conduca si i-a luat sofer.

medicul care il ingrijea si i-a permis sa mai sofeze nu se simte vinovatdeloc ? prietenii lui si familia n-au fost in stare sa-i atraga atentia lui serban huidu ca are o problema ? nici dupa ce s-a imprastiat pe sosea cu motocicleta, nici dupa ce s-a dat cu capul de brazii din austria ? pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ca un om normal, caruia politia ii ia carnetul pentru ca a depasit linia continua in zona brasovului acum 2 ani, nu are o strangere de inima cand mai trece pe acolo si nu incetineste, macar la amintirea neplacutului eveniment. cu atat mai mult cu cat in gipanul cu care a intrat din nou pe contrasens, alaturi de el mai erau doua femei si doi copii.

si apropo de basescu si de autostrazile pe care nu le vom avea niciodata, poate e mai bine asa. cei mai prosti soferi pe care i-am vazut pe autostrazile europene, pe care ii recunosteai de la o posta dupa comportamentul salbatic si haotic erau, bineinteles, romani. nu cumva, daca accidentul s-ar fi intamplat pe autostrada, am fi vorbit acum de sapte morti ?

are 63 de ani, dar nu i-a trecut inca prin cap gandul retragerii si rade de formatia kiss, care se afla de vreo 25 de ani in cel mai lung turneu de adio de care s-a auzit vreodata. alice cooper a venit la bucuresti cu un rock cirkus perfect care a avut de toate: sarpe boa, papusi, bastoane, jobene, sabii, ghilotina, poison, confetti si muzica in forta, cu 3 chitari, bas si tobe. l-am mai vazut la b’estival in 2007, pe aceesi scena cu marilyn manson, dar acum parca a fost mai bun.

am vazut ca un concert rock poate suna bine si la arenele romane, public de toate varstele, in extaz la hiturile lui alice cooper si multe tricouri negre cu ac/dc, iron maiden, judas priest… cam ciudat 🙂 cat despre sarpe, a avut mare curaj, pentru ca era inchiriat de la bucuresti. putea sa se strice si sa ne dea cea mai tare stire despre romania din ultimii 20 de ani.

andreea vorniciuc i-a luat lui alice cooper un interviu in exclusivitate pentru stirile b1 tv:

suede live la arenele romane. lume multa, fani care stiau versurile pe de rost, vreme perfecta. conditii ideale pentru un concert reusit. degeaba. sonorizarea a stricat tot. primele piese abia s-au auzit, mai mult de la monitoarele de pe scena. cand au remediat defectiunea, a fost mai rau. o harmalaie aiurea, din care cu greu se putea distinge ce canta britanicii. o mare dezamagire.

arena dnb summer fest 2011. tot la arenele romane. sute de tineri pusi pe chef au dansat in ploaie. cortul promis de organizatori era, de fapt, un sir de umbrele ursus, aliniate la 50 de metri de scena. sonorizarea a fost la fel de penibila. warm-up cu Continue Reading »

din motive de job, n-am ajuns decat la ultima ora din concertul scorpions de pe zone arena din bucuresti. ultima ora din ultimul concert din romania al ultimului turneu pe care trupa il mai face prin lume. nu le mai merg degetele pe corzile chitarelor la fel ca acum 30 de ani, pe klaus meine l-a mai lasat vocea si cedeaza publicului refrenele mai dificile, dar starnesc la fel de multa emotie. m-a lovit nostalghia la “still lovin’ you” si am fost incantat ca am reauzit “when the smoke is going down” si “rock you like a hurricane“. m-a amuzat isteria romanilor cand, la final, din multime, cineva i-a dat lui meine drapelul ungariei bulgariei, dupa ce primise deja doua steaguri romanesti, iar membrii trupei au interpretat fluieraturile de iritare ale romanilor drept aprecieri ale prestatiei lor. am intalnit multi prieteni si am remarcat o gramada de rockeri din generatia mea care si-au adus odraslele sa vada live o legenda.

ramas bun, scorpions ! fly to the rainbow !

il mai vazusem pe roger waters in concert, in 2007, la budapesta, insa am fost usor dezamagit: trupa cu care canta reproducea aproape nota cu nota solo-urile din celebrele piese pink floyd. fara geniul lui gilmour, wright si mason, desigur. concertul de la londra din acest an a fost special. waters a recreat “the wall. fara maretia inegalabila a concertului de la berlin din 21 iulie 1990, insa cu logistica si efectele video ale secolului XXI. cele trei concerte de pe O2 arena (suplimentate cu inca doua, datorita cererii imense de bilete) au fost inregistrate si filmate pentru viitorul DVD al turneului.

O2 arena din londra este coplesitoare. cat un stadion (23.000 de locuri), cu o instalatie de lumini formidabila si cu un sound system impecabil, locul ideal pentru “the wall“. accesul se face civilizat, fara imbulzeala, poti cumpara mancare sau bautura la tot pasul, doar ca – la fel ca in toata anglia – nu se fumeaza nicaieri. am intalnit fani pink floyd veniti din toata europa si – din imensitatea aia de sala – exact in spatele meu s-au nimerit Continue Reading »

incredibil cat de verde poate fi timisoara in aceste zile ! mai ales pentru cineva obisnuit in ultima vreme cu cenusiul bucurestean. simti ca a venit primavara. imi pot imagina cum ar arata cu fatadele cladirilor renovate. piata unirii incepe sa prinda viata, indemnata de cateva happeninguri din student fest-ul de anul asta. m-a ars soarele in curte la “van graph k fe” sambata dupa-amiaza, la o cafea cu cineva drag care locuieste mult mai departe decat mine fata de timisoara natala. desigur, in directia opusa.

festivalul dramaturgiei romanesti suna prea pompos pentru salbaticul din mine si tot student fest mi-a salvat debutul serii. sectiunea rock. am ajuns in “daos” cand pe scena Continue Reading »

dorina colnita din prundu bargaului a fost aleasa aseara de telespectatorii care s-au uitat la prima tv si au votat prin sms “miss fata de la tara“. sezonul doi. inca o data, povestea a invins.

la frizer

sunt nou in cartier si vreau sa ma tund. de dimineata, cand abia incepeam sa inteleg ce-i cu ziua asta, bajbai prin zona si intru la “salon clasic“, pe gerota. ma preia un frizer. parul alb si infatisarea spilcuita imi dau incredere. “cu zero pe aici si cu unu in rest,” ii explic freza dorita si il las sa-si faca meseria. cand termina, arat ca un poponar libidinos. culmea ! are tupeul sa spuna ca este exact ce i-am cerut, apoi balbaie ceva ca atat poate masina lui de tuns.

imi vars furia la “frizebad“, langa universitate, unde un specialist carunt ma asculta cu un zambet intelegator si corecteaza in 10 minute mizeria conceputa de idiotul ala.

total: 50 de lei.

ultima filmare pentru al doilea sezon din “miss fata de la tara“, reality show-ul pe care prietenii mei de la media factory il produc pentru prima tv, am facut-o la izbiceni. o comuna din oltenia de campie, la cativa kilometri de dunare, condusa de un primar care are ambitia sa impuna rosia de izbiceni ca brand national. toti localnicii cultiva legume si nu cred ca am vazut vreo gradina fara cel putin un solar.

vedeta care trebuia sa aleaga cea mai frumoasa olteanca a fost andrei duban. neobosit, foarte simpatic si permanent pus pe glume. am lucrat foarte bine impreuna, cu toate ca in prima zi de filmare, un vant puternic a lasat fara curent jumatate de judet. spre deosebire de aurelian temisan, cu care – de altfel – e bun prieten, andrei duban nu magnetizeaza la fel de bine sala, dar este naucitor de bun in dialogurile directe cu oamenii din fata sa. e spontan si parca are intotdeauna o poanta pregatita pentru momentul urmator. am remontat secvente din filmarile de la izbiceni si le-am postat pe youtube. unul din cele mai reusite momente a fost proba speciala, filmata in centrul comunei, in plina zi de targ.

finala am organizat-o pe scena centrului cultural “tudor gheorghe”, cel mai tare camin cultural pe care l-am intalnit intr-o comuna din romania. dotat cu mixere de sunet si lumina, cu trei grile de lumini si Continue Reading »

« Newer Posts - Older Posts »