am descoperit inca o dovada ca brazilienii stiu sa faca filme. “o homem que copiava” pare facut de un pusti de 20 de ani, care amesteca cu o placere nebuna secvente de videoclip montate in ritm de samba cu desene animate si benzi desenate. scenariul este plin de imaginatie si umor, dialogurile sunt calde, iar situatiile in care sunt pusi eroii sunt adesea de un umor absurd, insa de o profunzime surprinzatoare. mi-a placut mult cum sunt tratate temele saraciei, a coruptiei si disolutiei autoritatii statului, fara emfaza ori ipocrite idei moralizatoare. cu multa intelegere pentru conditia umana.
saraci lipiti, un “operator de fotocopiadore” indragostit de o vanzatoare dintr-un magazin de haine de dama si un “negustor de antichitati” care viseaza la virginitatea pastrata de frumoasa cartierului pentru barbatul visurilor ei ajung peste noapte plini de bani, dar trebuie sa scape de martorii incomozi care isi vor partea lor. e doar una dintre povestile din “o homem que copiava“, pentru ca sunt mult mai multe, impletite inteligent si – repet – cu mult umor de mare calitate.