calatoriile in asia sunt intotdeauna fantastice. 2 decembrie, 7:00, decolare de pe otopeni, cu aterizare la paris – roissy, iei o naveta ciudata care te parcheaza pe paris – charles de gaulle, decolare la 11:25, calatorie fabuloasa cu air singapore pana la – desigur – singapore, unde aterizezi in 3 decembrie, 8:40, fumezi o tigare pe o terasa cu un lan de floarea soarelui, decolare la 9:35 si sosire la 10:00 pe aeroportul din phnom penh (doar incercarea de a-ti regla ceasul dupa fusurile orare schimbate te ameteste). completezi un formular simplu, platesti 20 de dolari pentru viza + 1 dolar ca sa zambesti frumos spre o camera video minuscula si… gata ! dar nebunia abia acum incepe, cand plonjezi in iuresul traficului din phnom penh:
iti trebuie cateva zile ca sa intelegi traficul pe strazile din phnom penh. la anumite ore, circulatia e dementiala. roiuri de motorete, biciclete, tuk-tuk sau xich lo asalteaza intersectiile, intrerupte de cele mai mari modele de jeep lexus sau mai stiu eu ce marca, oricum, adevarate tancuri. in orele mai linistite, apare cate-un elefant sau vreo maimuta ori autobuzele mekong express, cu care se calatoreste civilizat.
peste tot gasesti pensiuni de nivelul celor 3 stele europene pentru cel mult 10 dolari pe noapte. in phnom penh, eu am stat cu 8 dolari pe noapte intr-o pensiune vis-a-vis de palatul darapanat in care matt dillon a filmat “city of ghosts“.
in viata mea n-am avut la mine atatea bancnote de 1 dolar ca in cambodgia ! in 2007, valora 4.000 de riali, moneda locala, folosita sa-ti dea rest de la 1 dolar. orice iti doreai costa cativa dolari. de la 20 de dolari nu gaseau destui bani sa-ti dea rest, cu o bancnota de 50 de dolari mergeau intai s-o scaneze la banca, iar pentru una de 100, riscai sa cheme politia.