nu pierdeti “the limits of control“, noul film al lui jim jarmusch. o capodopera minimalista cum rar am vazut. jarmusch ne arata cum se face un film, ne readuce aminte ce este filmul. o adevarata poezie. o suita de cadre perfecte, impecabil alese, de un grafism simplu, dar cu atat mai spectaculos. un joc al culorilor care arata o profunda intelegere a artei cinematografice, folosit uneori cu umor sau pastisa ironica. montaj de exceptie, care respira in ritmul filmului. dialoguri ce incap pe doua pagini, desi filmul tine doua ore, completate perfect de accentele aproape maladive ale muzicii. structurat impecabil, cu scene surprinzatoare.
daca “broken flowers” era in subtext un road trip dedicat americii, “the limits of control” este un road trip – omagiu spaniei, lucrat extrem de fin si aproape complet. lipseste corrida, dar compenseaza prin flamenco si o superba maya desnuda. jarmusch citeaza si se autociteaza. regasesti toate temele sau motivele din filmografia sa: cafeaua, tigarile, ritualurile de tai chi, cu un splendid ecou in dansul flamenco, stolurile de porumbei, obsedantul elicopter, trenul, moartea…
unul din cele mai frumoase filme pe care le-am vazut vreodata. aproape perfect.