nu am reusit sa surprind pe video frumusetea marsiliei, unul din orasele in care mi-ar placea sa locuiesc. nu inteleg de ce. m-a ocolit inspiratia. as fi vrut sa surprind eleganta vechiului port, inconjurat de cladiri cu o arhitectura mediteraneana cu o personalitate aparte si strajuit de biserica notre dame de la garde. sa filmez strazile in panta, stradutele inguste pe care pietonii se feresc de scuterele conduse galagios de tineri cu pielea maslinie. terasele maiestuoase din golf sau micile restaurante arabesti, in fata carora gasesti o masa ieftina de plastic, unde poti manca o shaorma adevarata. cluburile ascunse ori inchise peste vara sau mansardele cu geamuri lungi si obloane din lemn.
n-am reusit sa surprind forfota bazarului intins pe marginea stradutelor inguste si nici traficantii de hasis pe care-i recunosti imediat: adolescenti cu priviri obraznice, cu care cauta sa-ti citeasca in ochi dorinta de a fuma ceva bun, sau negri batrani cu rasta si haine ponosite, rosi pe dinauntru de atata nicotina si thc. poti cumpara marfa de calitate, insa trebuie sa ai grija la buzunare. mai ales daca, la sfarsitul deal-ului, tanarul traficant vrea sa-si te imbratiseze in numele marii prietenii romano-franceze.
ce oras ciudat ! sa-mi placa atat de mult, sa-l simt si sa-l inteleg, dar sa nu-l pot filma asa cum mi-as fi dorit !