de la o vreme, navighez prin spatiul virtual romanesc, incercand sa invat uneltele astea noi de comunicare si nu pot sa nu observ cat de mult seamana cu viata reala. acelasi haos comunicational care ne impiedica sa functionam mai bine si in realitate. multa flecareala inutila de genul “ma duc pana jos sa pun bilet la loto”, care nu merita nici macar efortul de a te apleca asupra tastaturii ca s-o scrii. o goana absurda dupa “followers”, “friends”, “views” ori cum s-or mai fi numind iluziile ca poti vorbi atator oameni fara sa fii in stare sa le spui ceva.
m-am cam lamurit. exact ca in realitate: nu conteaza numarul celor carora te adresezi, daca mesajul care ajunge la ei e gol. daca n-ai nimic de spus, mai bine taci ! macar isi vor imagina ca gandesti. sau n-ai timp sa te conectezi. altfel, nu vor mai baga in seama ceea ce vrei sa spui si nici macar nu vei merita efortul de a te cauta sa-ti dea eject de pe lista lor.
daca vrei sa comunici ceva, fa-o doar cand stii ceva ce si altii merita sa afle.