Feed on
Posts
Comments

pandemia de coronavirus a dat frau liber imaginatiei oamenilor de pe intreaga planeta, internetul umplandu-se de teorii ale conspiratiei. mai mult sau mai putin credibile. majoritatea, promovate de indivizi obscuri. dar nu numai: prietenul meu, artistul eugen mihaescu ne atrage atentia ca ditamai vicepresedintele academiei romane este unul dintre răspândacii ideii ca pademia ar fi fost declansata de un virus scapat din laborator.

“ACADEMICIANUL ÎN TIMPUL MOLIMEI

Săptămânile acestea în care am fost constrânși la izolare, am considerat că este bine să dăm dovadă de reținere, să nu lăsăm frâu liber imaginației. Guvernanții s-au asigurat că pot aplica măsuri restrictive impunând ordonanțe militare prin care au restrâns (sau încălcat?) drepturi fundamentale ale românilor sub amenințarea unor pedepse exemplare. Cred că aplicarea legii marțiale nu ar fi fost departe, dacă nu s-ar fi temut că își feștelesc eticheta de “democrați”. Dar, de fapt, prin ordonanțele lor și conducerile militare aduse în spitale, asta au făcut! Lipsesc numai tribunalele militare, dar nu e timpul pierdut…

Câteva evenimente m-au determinat să renunț la tăcere. Primul a fost participarea domnului academician, general-maior în retragere, profesor, doctor Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei Române la două dintre emisiunile Antenei 3. “Colonelul” Radu Tudor l-a invitat pe generalul-maior la “Punctul de întâlnire“. Nimic special, chiar dacă subiectul pe care l-au discutat cei doi ținea mai curând de teoria conspirației: Covid-19 ar fi o armă bacteriologică scăpată din laboratorul în care a fost creată. Asta a declarat Victor Voicu. Ideea a fost reluată în prime-time, duminică 12 aprilie, la emisiunea lui Mihai Gâdea.

academicianul roman

Prezența insistentă a generalului Voicu la Antena 3 mi-a confirmat un scenariu care se vehiculează pe culoarele Academiei Române: profesorul Dan Voiculescu se visează membru al “celui mai înalt for al științei și culturii românești” și pentru asta este gata să cheltuiască sume importante și să pună la dispoziția “stăpânilor” Academiei “antenele” sale, tribune prin audiența cărora își pot “lustrui” blazoanele. Mai ales generalul Voicu, pe care l-am chemat în fața Consiliului de onoare al Academiei Române deoarece a candidat pentru funcția de vicepreședinte în aprilie 2018 deși primise, cu mai puțin de o lună mai înainte, o sentință definitivă de la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care i se interzicea ocuparea oricărei funcții publice timp de trei ani.

Ce m-a uimit la domnul academician Voicu a fost nonșalanța cu care susținea idei pe care comunitatea științifică internațională, din care spune că face parte, le-a combătut ca fiind false.  Continue Reading »

in ultima vreme, un prieten drag duce o adevarata cruciada pentru onoarea academiei romane. luptator innascut, eugen mihaescu a dobandit din bataliile importante ale vietii sale intelepciunea celui care stie ca – pana si in aceasta lume pe care nimeni nu mai reuseste s-o inteleaga – adevarul iese invingator. de aceea, am incredere ca va cresta, si de aceasta data, cateva linii pe rabojul victoriilor sale. despre cei vizati de condeiul sau necrutator vorbesc reactiile lor de hiene speriate de mirosul leului care le da tarcoale: in clasicul stil romanesc, in loc sa raspunda acuzatiilor, clar si la obiect (adica in stil academic) incearca disperati sa terfeleasca imaginea uneia dintre cele mai importante personalitati ale romaniei de azi.

eugen mihaescu

prietenul meu mi-a ingaduit sa preiau aici cateva randuri dintr-un nou (dar nu ultim) episod al scrierilor sale, in care reuseste sa surprinda, cu aceeasi acuratete pe care i-am admirat-o intotdeauna, cateva tablouri din trista expozitie ce poarta numele “academia romana de azi”. si care ne arata inca o data de ce nu vom reusi prea curand sa iesim din haul in care ne-am pravalit in ultimele decenii.

STĂPÂNII ACADEMIEI

Motto: “Sunt multe rufe murdare pe pielea iluștrilor hodorogi.”

Tudor Arghezi, “Între academicieni”- 1937

Zilele acestea, ca în fiecare an, se comemorează victimele evenimentelor din decembrie 1989. Au trecut 30 de ani! În bătălia politică se caută încă vinovații pentru morții de după 22 decembrie, se întoarce pe toate cusăturile “procesul” în urma căruia cuplul Ceaușescu a fost condamnat la moarte și executat. S-a schimbat însă cu adevărat mentalitatea, au înțeles oare românii cum funcționează democrația? Continue Reading »

se scoate din maneca un candidat cu aparenta de baiat bun, genul tocilar (care cica prinde la hipsteri), cu o biografie curatica si neaparat, cu studii in strainatate. franta da bine la alegatorii de varsta a treia din micul paris. merge adaugata si un pic de dramoleta, de genul “a lasat un job bine platit afara, pentru a veni in tara sa ne salveze”

se arunca personajul in niste alegeri pierdute din start, pentru a-si aduna o bruma de notorietate. apoi, timp de 4 ani, trebuie avut grija ca nu cumva baiatul sa-si ia nasul la purtare si sa se apuce meticulos de campanie electorala pentru alegerile urmatoare. totusi, ca sa nu se plictiseasca si sa nu uite toti de el, de cate ori altcineva organizeaza cate-o manifestatie memorabila, trebuie lasat sa ridice doua degetele si sa aminteasca poporului ca e si el pe acolo. ba chiar ca avea si el, de multa vreme, aceleasi idei

cand vin alegerile pentru care a fost pregatit de fapt, scoti robotelul din cutie, il stergi de praf si ai grija sa-i intorci cheita doar pana la jumatate. in precampanie, ii pui niste corturi prin oras, in care nu e nimeni niciodata, dar care justifica aparitia de nicaieri a listelor cu semnaturi de sustinere. apoi iei un manual de campanii electorale si ai grija ca nu cumva baiatul tau sa aplice vreuna din regulile elementare. pui niste baieti buni sa-i doneze banii de campanie si esti atent sa-i risipeasca pe chestii inutile, dar care dau aparenta ca ar face ceva

cand simti ca se ingrijoreaza, ii bagi in cap ca o minune va schimba legea electorala in ultimul moment si vor fi alegeri in doua tururi. il convingi ca toti candidatii din aceeasi familie politica se vor retrage si se vor alinia, disciplinati, in spatele lui, pentru a-i sustine marsul spre victoria finala. il pui sa se lupte cu candidatii la fel de prost plasati ca el si sa nu se atinga decat de ochii lumii de candidatul cu cele mai mari sanse. il asiguri ca are o echipa de promovare online care ii pregateste o fulminanta victorie, dupa falsul model al unui presedinte care a dat impresia ca a castigat alegerile pe facebook. il linistesti ca, in ziua alegerilor, vei aplica o formula magica si vei scoate la vot tot tineretul din oras care abia asteapta un mesia ce va darama sistemul. si il pui sa-si faca singur “clipuri electorale” ridicole, ca asa e cool in 2016

la final, cand inca nu realizeaza ca a pierdut din nou, il scoti la televizor in timp ce primarul nou ales tocmai isi tine discursul, ii pui alaturi doua mumii care sa taie orice parere de rau tinerilor care au preferat sa doarma pana la pranz, dupa party-ul de sambata noaptea si inainte de concertul maroon 5, si il pui sa anunte ca tocmai a terminat de salvat capitala si se pregateste – dupa acelasi model de mare succes – sa salveze romania

ultima parte pe care am putut s-o recuperez din interviul luat de bogdan ghiu in 1998 lui adrian sarbu explica din secretele si proiectele sale de viitor. elementul unic care a deosebit protv de toate televiziunile din europa de est a fost conceptul de comunicare. la “te uiti si castigi“, primul mesaj pe care protv l-a transmis romanilor, s-a ajuns dupa luni de zile de eforturi si putini au inteles forta lui de comunicare. un alt secret al televiziunii din pache protopopescu 109 a fost capacitatea oamenilor sai de a-si uni fortele in momentele cheie.

in interviu, adrian sarbu rememoreaza purgatoriul prin care a trecut florin calinescu pana si-a gasit locul si nebunia in care s-a trait odata cu lansarea din 1 decembrie 1995. perceptia “shogunului” – cum il poreclisera angajatii – ca sunt in permanenta intarziere fata de proiect a fost motorul care propulsa televiziunea. amuzant este ca, in 1995, sarbu visa ca, in 1997, sa lase protv sa-si vada de drum, iar el sa se apuce sa faca filme. vis care nici dupa un deceniu nu i s-a implinit.

“in 1996, am descoperit ca suntem mai importanti pentru romani decat ne imaginam. sunt convins ca spiritul pro va schimba romania,” se destainuie adrian sarbu in interviu. a avut dreptate sau nu…

in interviul din 1998, nedifuzat pana astazi, adrian sarbu atrage atentia asupra pericolelor care pandeau protv. nu existau profesionisti care sa atraga atentia asupra greselilor pe care le faceau. situatia economica a romaniei facea dificila existenta unei televiziuni de top. “protv este o televiziune prea buna si prea scumpa pentru o economie prea slaba. idealul unei televiziuni este sa fie in direct tot timpul, dar sa aiba calitatea unui film sau a unui serial la care s-a lucrat ani de zile.” odata cu aparitia protv, piata de publicitate a crescut spectaculos, pentru ca toate companiile care functionau dupa legile pietei au avut, in sfarsit, un vehicul de comunicare. insa problema principala era ca investitiile in publicitate nu atrageau venituri pe masura, deoarece puterea de cumparare a romanilor era si este prea mica.

“nu vom putea fi buni foarte mult timp, pentru ca economia romaniei nu ne sustine si vom putea fi mai buni, daca economia isi va reveni.”

(va urma)

in interviul pe care l-am descoperit in lada cu vechituri, realizat in 1998 de bogdan ghiu, adrian sarbu povesteste cum a infiintat protv. in iunie 1993, a lansat canal 31, o televiziune care emitea doar in bucuresti si a cautat un investitor strain care sa-l ajute sa porneasca o televiziune nationala. ion tiriac, care l-a ajutat initial, isi pierduse increderea in el, dar in noiembrie 1994, i-a intalnit la londra pe reprezentantii c.m.e., care lansasera deja o televiziune de succes in cehia. ronald lauder a venit la bucuresti si a acceptat sa finanteze protv.

controversata alegere a zilei de 1 decembrie pentru lansarea protv este explicata simplu de adrian sarbu, dar fascinanta mi se pare o fraza care ar putea trece neobservata, dar care il defineste pe vizionarul care a facut istorie in romania, nu doar in televiziune: “in 1 decembrie 1995, pentru mine, lansarea protv a fost de domeniul trecutului. eu o traisem deja cu ani de zile inainte.”

(va urma)

de 1 decembrie, protv aniverseaza 20 de ani. critici, analisti sau simpli spectatori vor despica firul in patru pe aceasta generoasa tema. scormonind in lada cu vechituri, am gasit un inedit interviu cu adrian sarbu, creatorul si sufletul protv. este din 1998, nu l-am facut eu (cred ca este luat de bogdan ghiu), dar nu a fost difuzat niciodata. vizionandu-l, am decis ca este prea pretios sa dispara si l-am urcat pe youtube. fiind transpus tarziu de pe o caseta vhs pe care timpul a inceput sa o roada, calitatea imaginii sufera pe alocuri, dar continutul isi pastreaza valoarea.

in prima parte a interviului, adrian sarbu explica succesul acestui proiect unic. protv este mai mult decat o televiziune, e confirmarea asteptarilor unei natiuni aflata dupa 1989 in carnaval, pentru care conteaza lucrurile elementare. intentionand doar sa faca o televiziune comerciala, adrian sarbu si echipa sa au descoperit ca succesul ii obliga sa faca mult mai mult. protv a fost inca de la inceput o televiziune a viitorului, a generatiei post ’89, un exercitiu de redeprindere a firescului existentei umane pentru cei care l-au pierdut.

(va urma)

acum vreo 20 de ani, intr-o seara de primavara, inarmat cu o sticla de vin, bateam la usa unei tinere prietene care locuia intr-o casa din centrul timisoarei. inauntru, surpriza ! nu fusesem singurul barbat din lume cu aceasta idee. in camera se agita, gesticuland si vorbind non-stop, un barbos cu un inceput de chelie si usor accent german. pe masa erau doua sticle de vin, una aproape golita.

din noaptea aceea nu mai tin minte mare lucru. ne-am masurat in idei, amintiri, tigari si pahare de vin, fiecare asteptand ca noul rival sa cedeze, pentru a continua pledoaria finala. in zori, a zambit si mi-a zis: “batrane, hai sa te duc acasa !”. la primul semafor, asteptand sa se faca verde, pleoapele de plumb m-au invins. am tresarit cateva clipe (minute ?) mai tarziu: in dreapta mea, cu capul pe volanul vechiului mercedes, atipise si piticul atomic. i-am dat un cot, s-a trezit si am continuat pana la urmatorul semafor pe rosu, unde – desigur – ne-am mai incarcat bateriile cateva secunde (minute ?). scena s-a mai repetat de vreo doua ori pana sa ma lase acasa. Continue Reading »

desi a implinit deja 50 de ani, arnold gozo, un prieten din timisoara, face turul asiei cu bicicleta. inevitabil, fotografiile pe care le posteaza pe facebook mi-au trezit nostalgii si amintirea voiajului meu din 2007 prin cambodgia.

orice calator care ajunge in cambodgia vrea sa viziteze templele antice din complexul angkor wat, iar pentru asta trebuie sa se duca in orasul siem reap. din phnom penh, se poate zbura cu avionul sau merge cu autobuzul, dar cea mai frumoasa calatorie este cu vaporul (25 de dolari). de fapt, un vaporas care face 7 ore pe lacul tonle sap, ale carui maluri nu le vezi vreme de 3 ore. in schimb, intalnesti colonii de pescari khmeri sau fascinante sate lacustre, restaurante plutitoare sau stranii terenuri de baschet amenajate pe pontoane. atentie ! soarele arde necrutator si orice crema de protectie este inutila: cel putin 3 dintre tovarasii nostri de drum au ajuns la spital cu insolatii severe.

sosirea la marginea orasului siem reap este pe masura calatoriei: zeci de motorete si tuk-tuk sunt ingramadite pe mal, unde soferii lor ridica bucati de carton pe care sunt scrise numele turistilor pe care ii asteapta. trebuie doar sa faci rezervarea cand iti cumperi biletul pentru vaporas. ghidul nostru se numea ra si – la fel ca majoritatea celorlalti – a incercat sa ne plaseze la niste pensiuni banale, de la care ar fi primit un dolar, daca ii iesea figura. nu va lasati pacaliti: centrul orasului e plin de guest houses foarte frumoase, cu destule camere libere, pentru acelasi pret: 7-10 dolari/noapte, in functie de cate zile stati.

la multi ani !

voi incepe anul 2012 cu o piesa care ma bantuie de vreo doua saptamani, de cand mi-am reamintit de ea, datorita unui video care mi-a placut mult. melodia, mai ales in aceasta interpretare, este poezie pura: placebo & david bowiewithout you I’m nothing (live)

v-o dedic tuturor, dar mai ales unei anume persoane din viata mea.

la multi ani !

Older Posts »